insula

 

Ilenei şi lui Ionuţ

ne găsim pe o piesă de puzzle care

s-a rătăcit intenţionat sub canapea

nici cele mai fierbinţi rugăminţi

n-o vor face să se întoarcă

doar pisicile îi cunosc secretul

dar nu trădează.

aici pe suprafaţa piesei de puzzle

conversaţia molcomă gustul

cuvintelor amestecându-se cu cel al vinului

gura lui naşte trunchiuri de arbore

fiecare ramură vorbeşte despre credinţă homosexualitate libertate

şi alte subiecte de evitat

gura ei desenează cerculeţe din vată de zahăr

în timp ce rotunjeşte cuvinte despre orgasmul femeilor şi despre adicţii

despre tulburările noastre psihice de toate zilele şi

iar - în primul rând - despre libertate

casa aceasta o insulă la marginea satului

gura de aerisire a presiunii sociale

aici nu ajunge

buldozerul care nivelează totul

maşinăria de fier a judecăţii oamenilor

cilindrul s-ar sparge în colţurile bibliotecii

baloanele de săpun încărcate cu bârfe

ar dispărea înţepate de crengile arborilor

aici pădurea aeriseşte gândurile

dragostea e mierea care curge din buricele degetelor

în blana de aur a pisicilor

ea se adună deasupra casei ca un nor

spală tristeţile umple fisurile singurătăţilor

ochii mei întorşi spre interior

găsesc punctul de care să se agaţe

strălucirea prieteniei vindecă orbirea autoprovocată

intră în pielea permeabilă

schimbă pH-ul minţii

sinele e un om de la marginea societăţii

toată viaţa înjurat

care tocmai a primit un costum nou

dacă mi-aş desface acum cutia toracică aş găsi

un gazon japonez două pisici

şi o inimă care sporeşte liniştea

cu fiecare bătaie.