păpuşa de lemn

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

prea multă zarvă amorţeşte

prea multă viaţă adoarme

ofileşte planta de interior

ale cărei frunze şi flori

obişnuiam să le presez între file

proaspăt culese dintre faldurile cărnii.

unii spun chiar că înăuntru

ar locui o păpuşă de lemn

nu mai mare decât un deget.

tot ce face ea

este să rostogolească întrebări.

uneori e agitată ca un copil

care a ratat o repriză de somn

când sunt singură şi deprimată

păpuşa de lemn se zbate în vintrele mele

naşte noi şi noi ecuaţii

cu tot mai multe necunoscute.

alteori când sunt în vacanţă sau

după o masă copioasă

păpuşa de lemn doarme cu palmele pe burtă

plescăind satisfăcută.

atunci mi se pare brusc că

fiecare piesă de lego

a marelui joc

e în sfârşit la locul ei.

păpuşa de lemn e un iluzionist

nimic altceva decât un escroc

care se joacă cu lentilele mele.

da! luxului şi huzurului

nu! muncii şi austerităţii

păpuşa de lemn e stăpâna răsfăţată

în mâini ţine sforile

marioneta sunt eu.