liniştea e fata morgana

 

o fată de 17 îşi anunţă sinuciderea într-un poem

pe facebook printre poze cu pisici şi bancuri sexiste

mintea e o construcţie în ruină

pe faţadă aleargă un cal cu botul spart

cursa cu obstacole nu duce nicăieri

încerci să te faci auzită dar

vocile interioare strigă ca din gura şarpelui

veninos până când

nu mai stă cărămidă peste cărămidă

mână de bărbat peste mână de femeie

privire peste privire

liniştea e fata morgana o vezi

când îţi e mai rău

şi tot ce îţi doreşti e

o gură de apă

fără să te gândeşti la nimic

să îţi agăţi anxietatea într-un cui ruginit

s-o uiţi acolo să se umple de praf

mica publicitate să consemneze

pierdut anxietate. negăsitorului recompensa

unei zile cu exerciţii de respiraţie

în timp ce stă la geam şi priveşte

parbrizul în care se reflectă

cearşafurile bătute de vânt de la etajul patru.

dincolo de acum nu e nimic

doar două cortine de catifea care

ascund ziua de ieri şi ziua de mâine

între ele o fată cu faţa în mâini şi ochii strânşi

ascultându-şi bătăile inimii.