 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
nu citesc nu scriu
nu ascult versurile melodiilor
doar îmi umplu stomacul cu mâncare proastă
compulsiv
încerc să înăbuş vocea stridentă
care îmi zgârie coastele pe dinăuntru
care îmi vorbeşte fără pic de delicateţe
despre mine
aş vrea ca trupul meu să putrezească
frumos şi repede
ca o frunză
să rămână doar oasele curate
strălucitoare în razele soarelui de amiază
clinchetul lor să amintească
de scoicile de la malul mării
tu să-ţi pui la ureche
osul bazinului
să-i asculţi vuietul
să ne cuprindă pe amândoi
liniştea
şi totul în jur să fie alb
ca zăpada pe plajă
ca oasele fără carne
ca mintea mea în care
nicio voce prea sinceră
nu mai cerşeşte atenţie
ţipând.
Niciun comentariu: