FOTO: Lucian Petru GOJA |
sunt monumentul coclit
din parcul municipal
ascuns printre arborii seculari
în umbra mea
răul îşi aşază pe creştet coroana de rege.
axilele mele răspândesc miasme
de putreziciune
sub braţe îmi cresc ciuperci de pădure
printre frunzele moarte ale uitării
miceliile lor îmi cuprind creierul
într-o reţea sufocantă
luciditatea e un vis din tinereţe
pe care îl mai vizitez din când în când
celulele mele nervoase hrănite cu skittles
nasc imagini de caleidoscop
în centru eul tumefiat
izvor psihotic al universului.
în mâinile mele mintea se face cazma
sap tuneluri în carnea mea tare
din loc în loc trupul se prăbuşeşte
ca o mină de sare
din galerii iese o femeie de abur
plină de riduri.
aş vrea să botez un asteroid
cu numele Tenderness
din când în când să cadă pe pământ meteoriţi
oamenii să îi glorifice ca pe Motopi Pan
comoara naţională a Botswanei.
Niciun comentariu: