ar putea fi mai rău

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

trăiesc sub semnul lui ar putea fi mai rău

când simt că mă sufoc

îmbrăţişez copacul care-mi creşte din piept

el nu-mi ascunde lumina soarelui

nici nu-i legat cu lanţuri de picioarele mele

ar putea fi mai rău

în loc de soare pereţi albi

dedesubt un pat de spital

plutind pe valuri de miros fetid

în ceaţa privirii mele

sunt o fiinţă norocoasă

bine legată de realitate

cu o pastilă verde şi una galbenă

cea verde îmi dă demnitatea

furată de boală

cea galbenă îmi dă puterea

de a simţi bucuriile mici

n-am ştiut că mintea şi trupul

sunt indestructibil legate

ca plasa care îşi îmbrăţişează mortal

bancul de peşti

n-am ştiut că pot deveni o bombă sexuală

în care ceasul creierului ticăie nervos

corpul meu ca o maşină

şofer în comă alcoolică

izbirea de zidul roşu al prejudecăţilor

cine zice că doar pastilele albastre

sunt ruşinoase

n-a intrat niciodată într-o farmacie aglomerată

şoptindu-i femeii severe cuvântul murdar

SER-TRA-LI-NĂ

aş vrea să sufăr de o boală comună

şi plictisitoare

să povestesc despre ea seara cu vecinii

pe banca din faţa blocului

să o arăt mândră când merg pe stradă

ca pe un colier de porţelan

ceva fragil şi melancolic

care cere grijă şi protecţie

dar nu dispreţul acela

nu teama

nu lama satârului public

care desparte viaţa de viaţă.