nu ştiu ce a fost mai întâi
dispreţul pentru mine însămi
ca un miros pestilenţial
al propriei conştiinţe
sau boala ca o mişcare greşită
a plăcilor tectonice moi
care îmi umplu sacul de gunoi
al scalpului
nu ştiu cum a început totul
să fi fost oul să fi fost găina
să fi fost big bangul unei iubiri în gol
să fi fost căutarea disperată
în cufărul cu jucării al pieptului
în care dintr-o dată
n-am mai găsit decât
păpuşi decapitate ursuleţi sfâşiaţi
mingi sparte ca nişte minţi
golite cu o seringă uriaşă
în care un dumnezeu cinic
pompează cuvinte străine fraze fără sens
voci familiare prieteni falşi
hoarde de păpuşari neobosiţi
ce trag de sforile neuronilor
până la starea de vomă
până la îmbrăţişarea punctului
aici. se termină. fiinţa.
Niciun comentariu: