-Am putea
sări pe geam.
-Atunci ar
trebui să fugim de-acasă şi să nu ne mai întoarcem.
 | |
| Foto: Diana Topan |
Băiatul
o ţine pe fată de braţ, în timp ce ea, urcată cu un picior pe
pat şi cu celălalt pe calorifer, pare gata să-şi ia zborul.
Geamul e deschis, iar linghişpirul din curtea blocului îmbie la
joacă. Cei doi stau pe pervaz, sprijiniţi în coate, şi privesc
câinele care îşi flutură coada, parcă tentat şi el să se dea
în tiribombă. Apoi căţelul se îndreaptă spre geamul de care
mama lui Coco a agăţat nişte haine la uscat. Apucă o rochie şi
începe să tragă de ea. Copiii râd.
E o
linişte de parcă timpul ar sta în loc. Nici vântul nu adie. În
sfârşit, în spatele blocului apare Milica, în veşnica ei rochie
verde fistic. Flistic, cum zice Anica. Milica are în mână o păpuşă
nouă, cu părul ca focul. O aşază în scaunul linghişpirului şi
începe să-l învârtă. Maşinăria scârţâie dureros.
De
dincolo de uşă se aud paşi târşâiţi. Anica şi Tuţi fug la
locurile lor. Băiatul se aşază pe scaun, la birou, şi se preface
că rezolvă o problemă de matematică. Anica se urcă în pat şi
urmăreşte cu degetul textul din abecedar. Uşa se deschide şi o
femeie greoaie apare în prag.
-La masă!
Cei doi
copii s-au prefăcut că nu o văd până în clipa în care ea a
rostit cuvintele magice. Acum se reped în bucătărie. Dintr-o dată,
casa se animă. Scârţâitul scaunelor pe linoleum, zgomotul
lingurilor lovite de farfurii, râsetele copiilor convinşi că vor
primi ceva bun. Mama se apropie târându-şi picioarele de elefant.
Ia polonicul şi le pune copiilor supă cu morcovi.
-Ştii,
mami, aş vrea şi eu o păpuşă roşcată, cum are Milica.
-Şşşşt,
la masă nu vorbim!
Casa iese
din nou din timp. De abia dacă se mai aude câte o sorbitură din
când în când. Apoi mama tuşeşte. Tuşeşte din nou, lung. Faţa
îi devine roşie. Inspiră greu, cu un şuierat. Tuşeşte iar.
Horcăie înspăimântător şi ochii îi ies din orbite. Capul îi
cade pe masă. O şuviţă de păr i se odihneşte în supa de pui.
 | |
| Foto: Diana Topan |
Copiii se
uită unul la altul. Apoi Tuţi o vede pe Anica arătând cu degetul
ceva. Fug amândoi la geam. Sus, pe cer, printre blocuri, se vede un
balon cu aer cald. E portocaliu, ca părul păpuşii Milicăi.
Niciun comentariu: