Fabrica de fericire

luni, 13 iulie 2020

Frica
iulie 13, 20200 Comments


FOTO: Lucian Petru GOJA




tu spuneai că sunt o femeie talentată

îmi spuneai glume şi râdeam amândoi

nu ştiai că între coastele mele e o peşteră mare

în care nu se găseşte decât frică

ea trage de nişte sfori şi îmi face mâinile să se mişte

picioarele să alerge şi ochii să se uite adânc în ochii tăi

ea apasă pe taste când scriu poeme ea

îţi face prăjituri pe care refuzi să le mănânci

ea îţi spune „te iubesc” când tu te aştepţi mai puţin

ea e prietena şi îndrumătoarea mea eternă

ne ştim de mici am crescut împreună

frica mă cunoaşte ca pe o mănuşă

purtată o iarnă întreagă pe degete îngheţate

ne completăm perfect una pe cealaltă

când eu devin slabă ea se face şi mai puternică

se hrăneşte din sângele meu ca o iederă

şi nu mă lasă singură niciodată

ar trebui să înveţi de la ea regulile iubirii

abia atunci fricii i-ar fi teamă

că îi vei lua locul în cutia mea toracică.



Read more

duminică, 12 iulie 2020

Arsura
iulie 12, 20200 Comments


FOTO: Lucian Petru GOJA

Te îndepărtezi încet pe câmpia de sticlă

ochii mei miopi te privesc de parcă

prin simpla lor forţă ar putea să te ţină în loc

în urma ta iarba rămâne arsă

şi în aer plutesc fulgi de cenuşă

voi învăţa să nu te mai iubesc

cu răbdare, chinuit

precum cândva tabla înmulţirii

aşa cum în adolescenţă

am învăţat să nu mă iubesc nici pe mine

sunt o femeie obosită

prea mult am rătăcit pe străzile acestui oraş

căutându-te

până când harta lui

mi s-a desenat pe piele

acum, dacă vreau să te găsesc

trebuie doar să mă privesc în oglindă

să te caut printre cutele şi ridurile pielii vlăguite

ca pe un papirus îngălbenit

te văd cum aluneci încet pe câmpia de sticlă

cum cobori de pe coapsa mea pe gresia rece

în urma ta, pielea rămâne arsă

şi fulgi de cenuşă mi se lasă pe ochi.



Read more

duminică, 5 iulie 2020

Tango
iulie 05, 20200 Comments



FOTO: Lucian Petru GOJA



Nu mi-a plăcut niciodată clişeul

că femeia trebuie să fie misterioasă

o ecuaţie de nerezolvat în faţa bărbatului.

Dintre noi doi, văluri ai purtat mereu tu.

Iubirea noastră tango de Piazzola

eu un pas în faţă, tu unul în spate

o amânare repetată & senzuală

pe termen nedefinit

în timp ce

ţinem unul de celălalt

cu degete încleştate.

Când îţi voi spune adio ea te va consola

îţi vei afunda fruntea în pletele ei negre

jurându-i că n-ai iubit niciodată pe alta.

Ea e mereu ţărmul la care te întorci

după o călătorie epuizantă.

În schimb, eu sunt o pată

de culoare. Sunt uşor de îndepărtat.*

Îmi netezesc cu grijă mândria

ca pe o haină boţită.

Pielea pe care refuzi s-o mângâi

mă arde mocnit

beau până nu mai ştiu de mine

nu vreau să mă transform în scrum.

Prin aburii alcoolului

prin apa sărată a pleoapelor

te văd cum ridici mâna

cum tai nodul care ne leagă

cum mă minţi cum te minţi

în numele binelui al eticii al prieteniei

eu îţi spun: mama ei de viaţă

astea sunt nişte porcării

paravane vopsite în culori atrăgătoare

pentru a ascunde

o baltă de sânge.


(*Anne Sexton, „Pentru iubitul meu, care se întoarce la soţia lui”)



Read more

duminică, 28 iunie 2020

Casa de sticlă
iunie 28, 20200 Comments

FOTO: Lucian Petru GOJA




Locuiesc într-o casă de sticlă

din mijlocul ei văd toate ororile pământului

când nu mai rezist, deschid o carte

şi citesc poezia plină de sânge a revoluţiilor

când nu mai rezist, îmi deschid o bere

cu gust acru de sudoare şi lacrimi

pereţii de sticlă ai casei mele

sunt crăpaţi din loc în loc

fiecare cruzime care se întâmplă în lume

mai adaugă câte o fisură

fiecare durere omenească

ciobeşte un colţ de geam

realitatea mea e una fragmentată

văzută prin peretele de sticlă compus din felii

lungi şi ascuţite ca nişte peşti

nimic nu pare a fi coerent în lumea aceasta

nicio logică nu pare să o guverneze

războaiele nu au sens, moartea nu are sens,

ura între oameni nu pare să aibă niciun sens

dar cea mai bizară şi greu de înţeles

mi se pare lipsa iubirii

golul acela din inimi în care ar putea zbura păsări

dacă nu s-ar teme că de aripi li se agaţă

pânze de păianjen

golul acesta îmi distruge casa

ceas după ceas

până când pereţii se prăbuşesc peste mine

şi cioburile lungi ca nişte peşti răpitori

mi se înfig în carne

& mă transformă într-un bizar animal fantastic

care nu-şi găseşte locul

în lume.

Read more
Copilul tău poate fi eroul unei cărţi de poveşti!
iunie 28, 20200 Comments


Pentru unii copii, cărţile nu par interesante. Poate e de vină doar vârsta, sau poate nu au văzut cititul practicat suficient în familie, ori poate nu le-au fost indicate cărţile potrivite, care să îi incite, să îi facă curioşi. Trăim vremuri în care jucăriile abundă, multe sunt interactive, iar lupta cărţilor cu ele pare uneori dezechilibrată.

Am aflat şi eu foarte recent că pe piaţă există opţiunea cărţilor personalizate. Editura Elefantul Meu din Baia Mare pune la dispoziţia părinţilor 18 titluri originale, poveşti clasificate în funcţie de vârsta cititorilor cărora li se adresează, şi care pot fi personalizate în funcţie de destinatar. Astfel, odată cu comanda, părintelui i se cere să introducă pe site numele copilului, numele celui mai bun prieten al acestuia şi localitatea în care doreşte să se petreacă acţiunea.

Copilul tău poate deveni el însuşi eroul unei poveşti adecvate vârstei lui. Astfel, va fi mai atras de lectură şi va putea deveni, în timp, chiar un cititor pasionat.

Mi se pare o idee chiar drăguţă de cadou cadou şi mă gândesc să comand o carte pentru nepoţelul meu, Darius.

Detalii şi comenzi AICI.
Read more

sâmbătă, 27 iunie 2020

Curcubeie
iunie 27, 20200 Comments

FOTO: Lucian Petru GOJA




Corpul meu este un munte de pietre

rotunde care se macină între ele

mintea mea e construită din rotiţe

care se învârt una în alta cu scrâşnete

sufletul meu e o carafă

din care s-a scurs toată apa

apa vieţii ţi-am dăruit-o ţie

tu ai râs şi ai aruncat-o în aer

fiecare picătură s-a transformat în curcubeu

chipul tău în mijlocul a milioane de curcubeie

o clipă de fericire strălucitoare

şi apoi uscăciune.

Read more

miercuri, 24 iunie 2020

Galben
iunie 24, 20200 Comments


Foto: Lucian Petru GOJA






Scamele nopţii agăţate de vârfurile degetelor

pleoapele dureros de grele

berea deschisă demult

amorţind simţurile

cuvintele care plutesc în aer

fără să se lege

& eu făcându-mi curaj

să-ţi scriu că te doresc

în timp ce tu invoci #rezist

cumva în glumă dar foarte serios

Noi nu vom dansa niciodată în ploaie

nu îmi vei gusta pielea

în timp ce eu îţi recit în ureche

versuri de dragoste

nu îmi vei oferi niciodată

cafeaua alături de un sărut

pe obrazul cu urme de pernă

Noi nu vom adormi niciodată

obosiţi şi fericiţi

purtând fiecare pe piele

mirosul celuilalt

Tu eşti un suflet pitit

după un zid de piatră galbenă

îmi zâmbeşti şi îmi arunci ocheade

din spatele lui

apoi îl mai înalţi cu o palmă

La picioarele zidului rece

iubirea se face galbenă

ca o plantă

lipsită de soare.


Read more
Ecrane
iunie 24, 20200 Comments




Noaptea se scurge ca un şarpe

muşchii lui târându-se peste zgura orelor

te lasă mut: de unde atâta viteză

la o fiinţă fără picioare?

Timpul curge de la o noapte la alta

ca o apă învolburată vara

după o ploaie torenţială. Apa

e albăstrie ca un ecran de laptop apa

îţi reflectă imaginea

ca un ecran de laptop apa

se scurge în ecranul laptopului &

e înghiţită fără urme.

Timpul se scurge de la un ecran la altul

ca şi cum un balerin ar face salturi

între găurile negre ale universului.

Ieri un prieten pe care nu l-am văzut de mult

mi-a spus: ce bine a fost azi

am stat de vorbă faţă către faţă

ca pe vremuri.

Şi şarpele a stat. Şi ploaia a stat.

Şi toată muzica universului a stat.

Am luat un pix şi i-am scris în palmă:

#tihnă.

Read more

marți, 23 iunie 2020

tu
iunie 23, 20200 Comments


FOTO: Lucian Petru GOJA



tu

în casa mea

aerul devine cristal

lumina îmi taie

direct în suflet

fotoliul te îmbrăţişează

ştiind că eu nu pot să o fac

vocea ta

se îmbibă în pereţii

ca nişte perne

pe care după ce pleci

îmi lipesc urechea

Read more

duminică, 21 iunie 2020

Revoluţie
iunie 21, 20200 Comments




Pe unde o fi copilăria mea,

măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

pe care m-am urcat în picioare când elicopterul

şi-a luat zborul de pe acoperişul fostului CC

vuietul elicei vuietul mulţimilor

urletele mele scăpate de sub control

strigătul mamei – ai grijă că strici măsuţa

lasă, mamă, acum putem să ne cumpărăm alta

o măsuţă nouă şi frumoasă

acum suntem cu toţii liberi.

Pe unde o fi copilăria mea,

măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

inima muntelui de gunoaie de la marginea oraşului

singură & abandonată cu amintirile ei cu tot

noi aruncând o pătură deasupra

ca să ne facem căsuţă pentru păpuşi

noi dormind înfofolite în pături

cu capetele ascunse sub acoperişul de lemn

părinţii noştri servind cafeaua

din serviciul chinezesc cu inserţii aurite.

Pe unde o fi copilăria mea,

măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

ea nu a mai suportat libertatea

libertatea nu a mai suportat-o pe ea

de atunci măsuţele au venit/au plecat din apartamentul nostru

diferite noi atrăgătoare

doar ea, măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred

a rămas în memoria mea îmbătrânită

râsul descătuşat al unui copil neastâmpărat

hohote imposibil oprit

chiar şi de gloanţele securiştilor.



Read more

sâmbătă, 20 iunie 2020

A doua zi
iunie 20, 20200 Comments

Foto: Lucian Petru GOJA





Dimineaţa

am corpul amorţit precum

nisipul lins de val

mintea mea e un concert

de clinchet de pahare

durerea stă pitită

în spatele urechii

ca o furnică după ce te culci

în iarbă

ochii mei lichizi

au culoarea vinului tulbure

lumea întreagă pare descompusă

în aşchii subţiri

piese de lego defecte.

Read more

@diana.topan