Fabrica de fericire

marți, 21 ianuarie 2020

Mirela Oprea, femeia care ne învață ce trebuie să facem pentru a ne îndeplini visurile
ianuarie 21, 20200 Comments



Am urmat facultatea la Cluj, la „Babeș-Bolyai”. Și poate că nu ceea ce am învățat la cursuri m-a format ca om, ci semenii pe care i-am cunoscut. O mulțime de oameni faini. Printre ei, câteva prietene – Mirela, Bogi, Manuela, Roxi, Dana – cu care păstrez legătura și azi, chiar dacă vorbim rar, fiind împrăștiate prin lume. Fiecare dintre ele mă uimește prin ceea ce face, prin drumul pe care a ales să îl urmeze și mă bucură prin faptul că excelează în profesia pe care și-a ales-o.



Dar acum voi scrie despre Mirela. 

Mirela a studiat psihologia și științele educației, la aceeași universitate pe care am urmat-o și eu. Este născută și crescută în Sibiu – și, evident, e mândră de orașul ei drag. Încă din facultate, a lucrat la World Vision, și îmi amintesc lungile discuții pe care le aveam despre munca ei, o muncă pasionantă și istovitoare. Chiar așa o țin minte pe Mirela: ca pe o fată capabilă de foarte multă pasiune. Și, totodată, echilibrată, înțeleaptă, fără a fi scorțoasă. Nu, cu Mirela poți să râzi mult, lângă ea poți să fi tu însăți. Nu te va judeca, ci doar va încerca să te ajute.


După facultate, drumurile noastre s-au despărțit. Eu m-am întors în Baia Mare, ea a plecat în Italia. A studiat cooperarea internațională și politicile de dezvoltare durabilă, la Bologna, obținând doctoratul. Mai știu că s-a ocupat de respectarea drepturilor copilului și că s-a implicat mult în activități caritabile. Am remarcat faptul că o făcea foarte rațional, pragmatic, încercând ca prin acțiunile sale să ajute cu adevărat persoanele aflate în nevoie, iar ajutorul să fie pe termen lung. Era de părere că o donație de dulciuri sau haine de sărbători nu ajută cu adevărat o tânără mamă singură, spre exemplu, și că ajutorul de care o astfel de familie are nevoie trebuie să fie constant și bine țintit: un adăpost, consiliere juridică, un job. Sfaturi de bun simț, venite de la un specialist care chiar a avut ocazia să lucreze cu persoane aflate în nevoie și care nu se lasă copleșită de emoțiile pe care astfel de întâlniri le trezesc. Ci emoțiile o fac să lupte mai îndârjit.

Mirela, Anca, Bogi


Mirela face drumuri dese între Italia și București. Uneori, mai trece și prin Sibiu. Cel puțin, așa era când ne-am întâlnit la București, în parc, la o poveste. Nu ne văzusem de mulți ani. 

Apoi, iar nu ne-am văzut, până anul trecut, când m-a chemat la sediul USR Baia Mare, unde voia să țină un atelier. Un atelier de Dream Management, pe care ea îl conducea. Nu auzisem despre acest concept, dar m-am gândit imediat că va trebui să vorbesc despre visurile mele neîmplinite, și mă temeam că asta mă va face să plâng. Era cât pe ce să nu mă duc, dar rușinea de a refuza o veche prietenă a fost mai puternică.
Aveam câteva visuri neîmplinite. Vreo 5, 6, poate 7. A trebuit să le scriu pe o bucățică de hârtie. Nu le-am scris pe toate, unele dorințe se mărturisesc doar în singurătate. Poate, nici atunci. Dar am scris, cred, vreo 5 visuri. Am ales să vorbesc despre unul dintre ele: acela de a călători.

Eram un grup de câteva femei la acel atelier. Mirela și colegele de suferință m-au tras de limbă într-atât, întorcându-mi visul și pe față, și pe dos, încât în final știam totul despre el. Motivul principal pentru care nu călătoream, sau nu atât cât aș fi vrut, erau veniturile mele modeste. Și, desigur, felul defectuos în care mi le gestionam. Am primit de la colegele mele atâtea sfaturi neașteptate, atâtea soluții la care nu m-aș fi gândit niciodată, încât am fost copleșită. Eram uimită că niște necunoscute, sau niște persoane care nu îmi erau foarte apropiate, făceau eforturi să găsească rezolvare la o problemă care era doar a mea. Mirela mi-a dat niște bani, o sumă simbolică, dar o sumă din venitul ei, și gestul acesta a pus capac. Cu greu mi-am controlat emoțiile. Am stabilit un plan de urmat, un plan pe care urma să îl supravegheze Bogi, prietena noastră comună din studenție, care e băimăreancă. Eu, la rândul meu, aveam să-i supraveghez ei visul, sau, mai exact, drumul spre împlinirea lui.

Nu am respectat planul întrutotul. Dar anul trecut am ajuns în Elveția (un vechi vis, care părea foarte îndepărtat), în Franța, în Norvegia și în Belgia. Ceea ce mi-a oferit Mirela a fost sentimentul că sunt în stare să îmi împlinesc visul. Încrederea în mine și în ajutorul celorlalți. Iar asta, uneori, e tot ce lipsește.

Mirela a avut multe astfel de experiențe în peregrinările ei prin țară. A sfătuit o mulțime de oameni care ajunseseră să nu mai creadă în visul lor. I-a învățat lucruri, și ea, la rândul său, a învățat de la ei.

Dacă aveți un vis pe care credeți că nu îl puteți împlini, haideți mâine, 22 ianuarie, de la ora 17,30, în Salonul Artelor al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. Mirela Oprea își va lansa acolo cartea „Dream Management – Fișa postului celor care aleg să fie managerii propriilor lor vieți”. Dacă o veți citi, și dacă o veți asculta pe entuziasta Mirela vorbind, cu siguranță veți face cel puțin un pas înainte înspre concretizarea visului vostru.

Read more

sâmbătă, 11 ianuarie 2020

Început de an
ianuarie 11, 20200 Comments




Amorțire.

Prin minte mi se derulează imagini fără nicio legătură. Ca și cum m-aș uita într-un fișier în care am salvat haotic fotografii din diferite perioade ale vieții. 

Foto: Lucian Petru Goja

Un fost iubit, bătrân, pe care îl sun să îl felicit de ziua lui. Și care nu reușește să poarte cu mine o conversație mai lungă de 1 minut. Nici măcar nu se străduiește.

Un castron cu papanași.

Câțiva bețivi, în fața unui bar cu păcănele, spunându-mi glume porcoase în timp ce trec pe lângă ei.

Un îngeraș din ceramică.

Un alt fost iubit, care îmi plânge la telefon pentru că s-a îndrăgostit de o fată de 15 ani și ea nu vrea să se culce cu el.

O portocală stricată.

Un urs cu labele arse.

O femeie care mă privește cu ură, în timp ce o fotografiez alături de soțul ei.

Sorb o gură de lichid din pahar și văd imaginea propriului meu creier care plutește într-o baltă de Cuba Libre.

Nu am fost niciodată mai fericită decât acum. Și totuși, trecutul parcă mă trage înapoi.

Crăciunul a trecut, Revelionul a trecut, dar nimeni nu vrea să își reia viața normală. Gospodinele duc la birou felii din cozonacii rămași de la sărbători. Bărbații numără sticlele de alcool băute în noaptea de Anul Nou. Copiii se bucură că încă nu a strâns nimeni beculețele ornamentale de pe străzi. Familiile își păstrează brazii uscați în casă, femeile strâng pungile în care au fost cadouri, ca să le poată folosi și la anul, copiii fredonează colindele pe care le-au învățat pentru serbarea de sfârșit de an.

Trăim din inerție. O viață fără un scop precis, văzută cu ochi încețoșați. Un salt în gol de la înălțimea sclipiciurilor unui musical înspre culoarea zăpezii murdare, dezghețate.

Golesc paharul, îmi trag cizmele în picioare, arunc geaca pe umeri și ies. E de abia 7 seara, dar străzile sunt pustii. Ce căcat de oraș, îmi spun, și iuțesc pasul.

În intersecție, lângă școala pustie, disting trei siluete.
-Vor să-mi fure radioul! Vor să-mi spargă casa!
E vocea lui Sandu, vecinul cu mințile rătăcite, pe care îl iubește tot cartierul. E speriat.
-Lăsați-l în pace!, strig la ceilalți doi. Și trec mai departe.

Sandu se ține după mine. Îl aștept și mergem umăr la umăr.
Mă întorc, văd că cei doi se țin după noi. Dau să sun la 112, dar mă gândesc că, beată cum sunt, e de ajuns să mă atingă cineva ca să cad la pământ. Pipăi buzunarul – nici măcar nu mi-am luat telefonul. Mă tot gândesc dacă să blufez.

Nu reușesc să ajung la o concluzie. Mă tem să nu mă aleg cu capul spart. Sandu pleacă de lângă mine și traversează grăbit. Cei doi se iau după el.

Iuțesc pasul și intru în magazinul din colț. La tejghea e blonda unguroaică, ne știm. O conving să sune la 112, dar nu știu să-i spun încotro s-au dus Sandu și răufăcătorii. Probabil că nimeni nu se va deranja să îi sară în ajutor.

Îmi cumpăr o bere la doză și ies. Frigul mă lovește în față. Traversez și mă uit după vreo mișcare suspectă. Strada e pustie. Înaintez prin locurile pe care le străbat din copilărie, zi de zi. Pe jos, zăpadă înghețată. Mă străduiesc să îmi păstrez echilibrul.

Becurile de pe stradă împrăștie o lumină chioară. Sorb din bere și mă gândesc că aș bea mai degrabă o țuică fiartă.

Mă împiedic și cad. Încerc să salvez ce se mai poate salva din bere și mă ridic cu greu. 
În mijlocul drumului e un picior. Sandu e căzut la pământ, pe jumătate ascuns în boscheți. Geme.

Încerc să îl ridic, dar e foarte masiv. Îl fac cumva să stea în fund, sprijinit de peretele blocului. E plin de sânge și plânge ca un copil.

Caut printre tufișuri și găsesc radioul portabil. Îi dau drumul și îl așez lângă Sandu. Se aude „Who Wants to Live Forever”.

Mă așez și eu lângă Sandu. Îi dau un șervețel din buzunar și își suflă nasul zgomotos. Apoi începe să fredoneze.

Read more

vineri, 10 ianuarie 2020

Muzeul de Artă introduce abonamentul ca modalitate de vizitare a expozițiilor
ianuarie 10, 20200 Comments

Muzeul Județean de Artă “Centrul Artistic Baia Mare” continuă să ne surprindă cu noutăți, reușind să demonstreze că poate ține pasul cu vremurile. Începând cu mijlocul lunii, iubitorii de artă vor putea achiziționa abonamente care le vor permite vizitarea expozițiilor muzeului. În această perioadă, sunt deschise următoarele expoziții:

· Expoziția permanentă: «Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiție și inovație»;
· Expoziția temporară interactivă «Safari Urban»;
· Ciclul de micro-expoziții «Capodopere ale picturii românești: Nicolae DĂRĂSCU, Bărci în port (1914)»;
· Ciclul de micro-expoziții «Lucrarea lunii» - ianuarie 2020: „Georgeta NĂPĂRUȘ – Costum 10 (1978)”.  



Expozițiile sunt deschise pentru vizitare la sediul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», pe strada 1 Mai nr. 8, de marți până duminică, între 10,00 – 17,00 (accesul vizitatorilor se face până la 16,30). Prețul unui bilet este de 7 lei pentru adulți, respectiv 3 lei pentru elevi și studenți.
 Abonamentele nu au fost o opțiune până acum la Muzeul de Artă (și, de altfel, nici nu sunt, deocamdată, la niciunul dintre celelalte muzee băimărene). Abonamentele de vizitare au valabilitate pe parcursul unui an calendaristic. Vizitatorii pot alege, în funcție de preferințe, dintre cele patru variante care permit accesul la șase expoziții permanente sau temporare, acordă prioritate la rezervarea locurilor la evenimentele speciale și alte benficii punctuale, anunțate pe parcursul anului. Prețul unui abonament variază între 12 și 30 lei și poate fi achiziționat de la casieria muzeului.   
Abonamentele au fost aprobate de Consiliul Județean Maramureș încă din 2015, ideea aparținându-le dr. Tiberiu Alexa, directorul muzeului, și colegei acestuia, Iza Pop. De abia acum, însă, ea este pusă în practică. 



În funcție de preferințe și de caracteristici, publicul poate alege dintre patru variante, după cum urmează:

1. Abonament de vizitare în grup a expozițiilor de artă
· conține șase bilete colective care dau dreptul la vizitarea a șase expoziții (permanentă și/sau temporare) din programul anual expozițional propriu al muzeului;
· tipuri abonament:
1.1. Familial - 2 până la 6 membri ai unei familii, preț 30 lei;
1.2. Civic - 2 până la 6 elevi/studenți la cursuri de zi, preț 18 lei;

2. Abonament individual de vizitare a expozițiilor de artă
· conține șase bilete individuale care dau dreptul la vizitarea a șase expoziții (permanentă și/sau temporare) din programul anual expozițional propriu al muzeului;
· tipuri abonament:
2.1. Expert - 1 adult, preț 24 lei;
2.2. Educativ - 1 elev/student la cursuri de zi, preț 12 lei.



Abonamentele sunt disponibile la casierie, la sediul Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», în timpul programului de funcționare (marți - duminică, 10,00 - 16,30).

Biletele de vizitare a expozițiilor permanente, respectiv temporare rămân la același nivel al prețurilor: taxa bilet vizitare "Tur expozițional" (expoziție permanentă + expoziție temporară + micro-expoziții)  este de 7 lei pentru adulți, respectiv 3 lei pentru elevi și studenți.



Tarifele biletelor și abonamentelor percepute de Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» sunt stabilite conform art. 486 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și aprobate prin Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 268/26.11.2019.

Mulțumiri pentru informații Oanei Enășel, doctorand, referent de specialitate în cadrul Compartimentului Programe, Marketing şi Promovarea Produselor Muzeale al Muzeului de Artă.




Read more

miercuri, 25 decembrie 2019

Nu e nimic romantic în a face cârnați
decembrie 25, 20190 Comments




Cubul acela de lumină mă atrage ca pe o insectă. Afară s-a lăsat noaptea și plouă, iar strălucirea supermarketului se reflectă în asfaltul ud. De parcă aș călca pe aur.
Înăuntru e cald și se aud colinde, întrerupte de anunțuri și dublate de un zumzet liniștitor. Înaintez printre rafturile doldora de marfă, încercând să răzbat cu privirea prin lentilele aburite.

Foto: Lucian Petru GOJA


Și atunci văd un bărbat oprit lângă un raft, studiind o mașină de făcut cârnați. Căruciorul lui blochează culoarul și eu mă opresc lângă el și îl privesc lung. Nu contează dacă e blond sau brunet, dacă e înalt sau scund; singurul lucru important e impresia că ne cunoaștem de mult. Mă uit la ridurile fine de la exteriorul ochilor lui, și o senzație de duioșie fără margini îmi inundă pieptul. Mă uit la degetele lui lungi, care mângâie metalul, și mi-l imaginez în bucătăria mea, cu un șorț verde, glumind și învârtind de zor manivela mașinii. Pe moment, mi se pare că nimic nu ar putea fi mai romantic, și nu găsesc nimic dezgustător în mirosul acela persistent de mirodenii, în masa, podeaua și clanța ușii unse cu grăsime, în intestinele care trebuie spălate în multe ape. În timp ce îl privesc fix, el își întoarce fața spre mine, ridurile fine din jurul ochilor i se relaxează a surpriză, își cere scuze cu o voce mică și mișcă puțin căruciorul, să îmi facă loc. Iar eu îi zâmbesc trist și trec mai departe, cu sufletul ferfeniță.

Aveam în minte o listă de cumpărături precisă, dar acum toate mi se amestecă în cap. Mă plimb printre rafturi, în speranța că îmi voi aminti ce voiam să cumpăr, dar nimic nu mi se mai pare suficient de important. Într-un final, mă îndrept spre casele de marcat. La casă, un rând kilometric. Vreau să trec pe lângă el și să ies, dar observ că ultimul din rând e chiar el, așa că arunc la repezeală ceva în cărucior – o pereche de mănuși de menaj și o sticlă de Domestos – și mă așez în spatele lui. Și brusc știu de ce mi se pare atât de familiar: lucrează în clădirea de birouri unde sunt angajată și eu, iar uneori ne mai intersectăm în lift. Silueta perfectă i se distinge ușor dintre ceilalți colegi, și totuși are un aer stingher, de parcă nu s-ar simți în largul lui în spațiul acela rece, din metal și sticlă.

Părul moale i se încrețește ușor pe ceafă, și simt cum palma mi se încălzește, cerându-mi imperativ o mângâiere. Atunci el se întoarce, îmi zâmbește din ochi – ridurile fine parcă îmi vorbesc într-un limbaj secret – și, văzându-mi căruciorul aproape gol, îmi face semn să trec în fața lui. Dau din cap că nu, și aproape că îmi pun palma peste buze, ca să mă opresc din a spune ceea ce îmi vine să spun: „Nu, mulțumesc, îmi place să te privesc.” Atunci el se întoarce cu spatele spre mine și eu încep să îi analizez fiecare fir de păr, fiecare cută a fularului, linia elegantă a paltonului și mâna, mâna albă care se odihnește pe marginea benzii de cumpărături. Am un sentiment de spaimă și o doză semnificativă de adrenalină în timp ce îl studiez, de parcă aș încălca o lege, de parcă aș intra pe nevăzute în casa unui necunoscut și aș cotrobăi prin lucrurile lui intime.

Apoi începe să își așeze lucrurile din cărucior pe bandă. Căruciorul e plin-ochi, așa că operațiunea aceasta durează destul de mult. Portocale, pâine, unt... Când văd sticla de vin roșu demi-sec, mi se taie respirația. Palmele îmi transpiră, în timp ce mi-l imaginez sorbind din paharul cu picior, așezat la o masă, în fața unei femei provocatoare, privind-o în ochi și plimbându-și palma pe piciorul ei dezvelit de rochia mătăsoasă. Îl văd scoțând din cărucior o pijama de damă, cu un ren desenat pe piept, și atunci știu că o femeie ca aceea pe care mi-o imaginasem nu ar purta niciodată o astfel de pijama. Reiau scena de adineauri, dar în locul femeii în rochie mătăsoasă și cu ciorapi de plasă se află o doamnă rafinată, mai degrabă plăcută decât frumoasă, pe care el o ține de mână cu multă afecțiune. Și durerea din piept nu scade deloc.

Plătește cu cardul și îl văd retrăgându-se lângă tejghea, unde începe să-și așeze cumpărăturile în sacoșe. Plătesc și eu și dau să trec pe lângă el. Își ridică privirea și îmi urează „Crăciun fericit!”.

-Crăciun fericit și dumneavoastră și soției, zic eu cu ciudă, de parcă relația noastră de iubire veche de vreo zece ani ar fi fost tocmai distrusă de vreo pițipoancă.
Zâmbește ca și cum s-ar scuza și spune:

-Soția mea întotdeauna se supără când las cumpărăturile pe ultimul moment. Dar văd că nici dumneavoastră nu ați terminat curățenia...

-Nu-i nimic, zic răutăcioasă, o împăcați dumneavoastră cu sticla aceea de vin.

-A, nu, aceea e pentru colindători.

Caută în buzunarul de la piept al paltonului și îmi întinde o carte de vizită.

-Să veniți și dumneavoastră cu soțul la colindat, îmi spune, iar eu îi mulțumesc cu glas pierit. I-aș spune că până la Crăciun e foarte posibil să nu mai am soț, căci hotărârea de divorț e pe cale să se pronunțe, iar el e oricum deja plecat într-un loc cu nisip fierbinte, unde bea cocktailuri cu gheață și de unde îmi trimite fotografii, ca să-mi facă în ciudă. Dar mă ia cu greață și mă opresc înainte de a scoate vreun cuvânt.

Afară, arunc cartea de vizită în primul coș de gunoi. Plouă și asfaltul strălucește rece. Siluete negre merg grăbite, cu capul în pământ. În urechi încă îmi răsună colindele.

Read more

joi, 19 decembrie 2019

"Safari urban". Expoziție temporară interactivă la Muzeul de Artă
decembrie 19, 20190 Comments

Joi, 19 decembrie 2019, ora 13,00,
în sala de expoziții temporare a Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», va avea loc vernisajul expoziției interactive "Safari urban".
Expoziția va fi deschisă în perioada decembrie 2019 – februarie 2020.


Expoziția reunește peisaje citadine din colecția Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», semnate de pictorii care au activat la Baia Mare începând din secolul al XIX-lea, prezentate „în dialog” cu fotografiile echivalentului lor contemporan. Proiectul expozițional propune o abordare inovatoare, prin caracterul interactiv regăsit încă din faza inițială de documentare și colectare a materialului vizual, de panotare și continuată chiar și după experiența de vizitare.
Fotografiile expuse sunt o selecție a imaginilor primite în urma provocării lansate de noi vara aceasta. Participanții au ales din expozițiile muzeului lucrări care înfățișează diverse ipostaze ale orașului, pe care le-au căutat și imortalizat. Aranjarea lucrărilor continuă Safariul urban și pentru cei care vor vizitata expoziția temporară: ei sunt îndemnați să regăsească și să confirme asemănarea imaginilor cu tablourile.
Autorii – vânători de peisaje citadine, profesioniști sau doar pasionați – ai căror fotografii vor fi expuse pe simezele Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» sunt: Bogdan Adrian Deac, Anand Donca, Florian Gherman, Rafaela Grețieș, Cristina Griga, Gabor Gyrmathy, Tudorel Ilie, Anda Marin, Roxana Petrovan, Florentina Popescu, Ryo & Noian, Andreea Teliban.
Organizarea expoziției Safari Urban reprezintă etapa de diseminare a know-how-ului însușit de drd. Oana Enășel – responsabil marketing al Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – în cadrul mobilității efectuate în Statele Unite ale Americii în noiembrie 2018. Participarea la tabăra muzeală s-a făcut în urma unui proces de național de selecție, coordonat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România, cofinanțat de AFCN.
Proiectul expozițional participativ Safari Urban a demarat în cadrul evenimentului Street Delivery Baia Mare 2019, din Parcul Scriitorilor sub forma instalației „Centrul Artistic Baia Mare. Expoziție atemporală urbană” și este fundamentat pe conceptele programului de muzeografie OF/BY/FOR ALL, dezvoltat de specialistul american Nina SIMON în cadrul Muzeului de Artă și Istorie Santa Cruz, California. Principiul de bază al acestuia este implicarea membrilor comunității din care face parte muzeul în activitățile instituției. Înțelegerea nevoilor și dorințelor segmentelor de public țintite conduce la conceperea programelor care stârnesc interesul vizitatorilor, iar implicarea acestora în dezvoltarea activităților și evenimentelor încurajează sudarea legăturilor cu și din interiorul comunității. Pe termen lung, această orientare strategică contribuie la satisfacerea preferințelor consumatorilor și la îndeplinirea eficientă a obiectivelor instituționale.
drd. Oana ENĂȘEL
Referent de specialitate - marketing



Read more

miercuri, 18 decembrie 2019

Liber la dăruit. Doar celor mai dragi
decembrie 18, 20190 Comments


Azi dimineață m-am trezit puțin emoționată. Se deschidea Târgul Darurilor de Crăciun. Pe care, an de an, obișnuiam să îl vizitez la prima oră. Cu mare bucurie.

De data aceasta, am ajuns pe înserate. Dar oamenii, culorile, formele și aromele pe care le-am găsit acolo m-au mișcat la fel de mult. Îmi erau familiare, și totuși erau noi. Pentru că, la Târgul Darurilor de Crăciun, ești surprins de fiecare dată de obiectele unicat expuse spre vânzare.

Doar cele mai dragi persoane din viața ta vor primi un dar de aici. Sunt obiecte încărcate de iubirea celui care le-a creat, sunt obiecte muncite cu drag, obiecte unice care au valoare nu pentru că ar fi realizate din materii prime scumpe, ci pentru că sunt expresia unei creativități deosebite.

Sunt daruri speciale pentru persoane speciale.

La târg vă așteaptă o atmosferă caldă, cu fursecuri coapte de Ileana și Ionuț, cu ceai cald, iar joi seara, de la 18,30, cu un recital de colinde susținut de Casandra Maria Hauși.

Târgul Darurilor de Crăciun este deschis la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, Salonul Artelor, joi și vineri, de la 9 la 19, iar sâmbătă, de la 9 la 14. Intrarea este liberă. Organizator: Asociația NOD. 

Crăciun cu iubire!












Read more

duminică, 15 decembrie 2019

Camelia Demian creează personaje care caută celebritatea. La Târgul Darurilor de Crăciun
decembrie 15, 20190 Comments

Camelia Demian, din Baia Mare, creează obiecte de artizanat din lemn, vată, piele și deșeuri textile. Este de manager de resurse umane și timpul ei liber este foarte limitat, dar artizanatul o relaxează și se alătură altor pasiuni ale ei, cum ar fi croșetatul și tricotatul.



Lucrează bijuterii și decorațiuni de Crăciun, dar cele mai multe nu apucă să fie fotografiate, pentru că e foarte darnică și le dăruiește imediat prietenilor ei.

Camelia Demian este o obișnuită a Târgului Darurilor de Crăciun, la care a mai participat de trei ori.



Scopul ei este să găsească un personaj care să devină, în timp, cel puțin la fel de celebru ca Hello Kitty. Camelia Demian este convinsă că românii sunt foarte creativi și că ei sunt capabili să creeze personaje celebre la nivel mondial.

Anul acesta, Târgul Darurilor de Crăciun va fi deschis între 18 și 21 decembrie, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. Organizator: Asociația NOD.

Read more
Rochițe pentru copile cochete, la Târgul Darurilor de Crăciun. De la Nine Oz
decembrie 15, 20190 Comments

Oana Zaharie este din Baia Mare și este deținătoarea brandului de creație vestimentară Nine Oz (click pentru acces la pagina de Facebook). Este pentru prima oară prezentă la un târg, de obicei putând fi găsită în atelierel ei de creație.



La Târgul Darurilor de Crăciun, Oana Zaharie va expune o colecție de aproximativ 15 rochițe pentru fetițe cu vârste cuprinse între 6 luni și 5 ani. Sunt produse unicat, adecvate sezonului rece, care încearcă să cucerească prin originalitate. Oana Zaharie a evitat materialele folosite de obicei la hăinuțele cumpărate din mall-uri, cum ar fi tulul sau paietele, și a folosit materiale care îi amintesc de copilăria ei (și a noastră), precum catifeaua. Culorile sunt diverse, de la vișiniu la verde și de la mov la maron.

Fetițele care aleg Nine Oz au personalitate puternică, preferă să își aleagă singure rochițele și poartă hăinuțe foarte colorate.



Cu siguranță, există acum în Baia Mare câteva copilițe pe care Târgul Darurilor de Crăciun le va face foarte fericite.

Târgul Darurilor de Crăciun se deschide miercuri, 18 decembrie, și poate fi vizitat până sâmbătă, 21 decembrie, la Biblioteca Județeană "Petre Dulfu" din Baia Mare. Organizator: Asociația NOD.

Read more

sâmbătă, 14 decembrie 2019

Bijuteriile din rășină ale Imolei Kis, la Târgul Darurilor de Crăciun
decembrie 14, 20190 Comments



Imola Kis-Szetsi, în vârstă de 26 de ani, este din Sighetu Marmației și va expune la Târgul Darurilor de Crăciun bijuterii și ornamente cu tematică de Crăciun, dar și bijuterii și accesorii pentru toate sezoanele.



Imola Kis-Szetsi: „De când mă știu am simțit nevoia de a-mi manifesta
creativitatea, începând cu desenul, deși acesta a rămas numai pe plan
de hobby. Am experimentat mai multe feluri de a mă exprima artistic. De
doi ani am
rămas la crearea de bijuterii din rășină, fiindcă încorporează atât pictura
și combinarea culorilor până iese ceva armonios, cât și arta modelajului.

Cu ajutorul rășinii, mixajul tuturor acestor elemente este posibil. Pentru
mine este extrem de distractiv să experimentez cu acest material, deși
este și un exercițiu de răbdare. Durează minim 24 de ore până când un obiect din rășină este finalizat și niciodată nu știi exact dacă viziunea ta va corespunde realității sau, poate, va ieși un lucru chiar mai frumos decât ți l-ai imaginat.”



Târgul Darurilor de Crăciun va fi deschis la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din baia mare de miercuri, 18 decembrie, până sâmbătă, 21 decembrie. Organizator: Asociația NOD.

Read more

@diana.topan