Fabrica de fericire

duminică, 16 mai 2021

Centrul Vechi al Băii Mari, într-o expoziţie virtuală
mai 16, 20210 Comments

 



Baia Mare, fost oraş minier, nu are foarte multe de oferit turiştilor care îl vizitează: câteva muzee, câteva parcuri şi, desigur, multe localuri unde se mănâncă şi se bea. Dar Centrul Vechi este, cu siguranţă, cel mai atractiv pentru străinii (nu neapărat ne-români) care ajung aici. Din păcate, în ciuda unor încercări de restaurare, mare parte a Centrului Vechi arată, azi, jalnic. Este dureros pentru băimăreni faptul că autorităţile locale nu se concentrează asupra restaurării unor clădiri superbe, care ar putea fi mult mai bine exploatate şi care ar aduce un plus de farmec oraşului.

Clădirile Centrului Vechi – bisericile, sinagoga, Turnul Ştefan, construcţiile din Piaţa Libertăţii – i-au fascinat pe pictorii care au trăit sau au pictat de-a lungul vremii în Baia Mare. În 1896, Simon Hollosy ajungea în oraşul nostru împreună cu un grup de învăţăcei într-ale artei, punând bazele Centrului Artistic Baia Mare. Mulţumită lor şi celor care le-au urmat tradiţia, putem admira şi azi clădirile şi străzile Centrului Vechi, aşa cum au arătat ele cu o sută de ani în urmă. O simplă vizită la Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” poate fi un fascinant salt în timp, printre culorile şi texturile altor vremuri.

Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, în parteneriat cu instituţia muzeală, cu Muzeul Județean de istorie și Arheologie, Yellow Shirts & YMCA Baia Mare, ne propun o expoziţie virtuală, care poate fi vizitată încă de sâmbătă, 15 mai 2021, pe site-ul Muzeului de Artă, adică AICI. Expoziţia cuprinde deopotrivă fotografii şi desene, precum şi picturi, toate concentrate în jurul patrimoniului construit cel mai valoros pe care îl posedă oraşul.

Expoziţia este un demers lăudabil, util deopotrivă localnicilor şi turiştilor sau potenţialilor turişti, care încearcă să ne deschidă ochii în faţa unor frumuseţi cu care, poate, ne-am obişnuit prea mult pentru a le mai aprecia valoarea. Sper ca, după o astfel de conştientizare, şi autorităţile locale să înceapă să acorde mai multă atenţie patrimoniului construit cu valoare istorică, prin iniţierea unor lucrări de restaurare.

Expoziţia se vizitează virtual cu plăcere, dar şi cu folos, nelipsind explicaţiile de ordin istoric. Mie, una, mi-ar fi plăcut ca picturile să fie datate, pentru a mă putea orienta în timp mai uşor. În rest, nimic de reproşat.

Felicitări tuturor celor care au dus la bun sfârşit acest proiect necesar.




Read more
dimineaţă de curaçao
mai 16, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    



îmi plac ultimele minute ale nopţii

când lumina se alterează fast-forward

zvâcnetul culorilor adormite

vântul decupat dintr-un anime

neliniştea păsărilor în faţa evenimentului cosmic

îmi place să scriu în lumina

de curaçao a oceanului de aer

răcoarea cuprinzând pasta muncită

gândurile alergând ca nişte musculiţe abia trezite

torsul calm al inimii

ritmul fluid şi cald din degete

şi ceea ce uneşte pentru o clipă toate fiinţele

Aşteptarea.

Read more

sâmbătă, 15 mai 2021

dansul libertăţii
mai 15, 20210 Comments

 

Dorel TOPAN - "Street Theater"



mă numesc anca şi n-am făcut nimic memorabil

n-am lăsat viitorului niciun cui împlântat

n-am modelat nicio păpuşă

42 şi mintea mea e un carneţel

în care scriu mereu aceeaşi frază

viaţa curge pe lângă mine

îmi lasă pe trup aluviunile ei

ca pe un mal sterp

dacă aş fi avut alt nume aş fi fost ca voi

sertarele minţii mi s-ar fi închis perfect

aş fi născut o fiică cu părul de păpuşă

m-aş fi plimbat seara spre teatru la braţ cu soţul meu

aş fi alergat bezmetică între bucătărie şi job

şi aş fi comentat pe grupurile mămicilor

aş fi plătit fondul clasei şi fondul şcolii

şi tot felul de alte taxe

aş fi ţinut speech-uri despre mâncarea sănătoasă

în faţa vecinelor mele gospodine

aş fi dispreţuit beţivii şi oamenii singuri.

anca e marioneta unui păpuşar sarcastic

şi foarte puternic. greutatea inimii mele

nu-i stânjeneşte mişcările

joc aceeaşi piesă din piaţă în piaţă

doar spectatorii sunt alţii.

lemnul meu putrezeşte

e vremea să mă retrag.

cu ultimele puteri

rup firele de păianjen care mă leagă de lume

eu şi casa mea plutim în derivă

pe un nor bucălat

dansez dansul libertăţii finale

picioarele mele joacă frenetic

ridicate de sfori.

Read more
cât de greu atârnă sfârşitul
mai 15, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    



greutatea interioară înclină balanţa

seara după ploaie când cineva îşi strigă câinele

între coaste o rană expusă

pe care oamenii o lovesc cu ciocanul pentru şniţele

zâmbetul fals mascând sângele cactusului rupt

nesiguranţa ca o autoflagelare pe furiş

şi corpul sfârşit solidar cu inima


cu ochii înceţoşaţi

visezi la copacul care îşi va trage seva din cadavrul tău

sau la dezintegrarea celulă cu celulă

împrăştierea lor în apă ca nişte ouă de broască


culorile neidentificabile ale gunoului din container

sunt culorile gândurilor tale

cauţi cu disperare pe cineva care e ca tine

la capătul drumului te întâlneşti cu singurătatea

o saluţi ca pe un vechi prieten

ca pe nişte fire de nisip găsite pe piele

la mult timp după ce ai venit de la mare


îţi induci speranţa că mai există viitor

căutând ştiri despre noile descoperiri ştiinţifice.

Read more

luni, 3 mai 2021

Ziua aceasta nu a fost niciodată trecută în calendar
mai 03, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

un video despre un trip poetic

la biserica din faţa blocului bate toaca

mirosul de friptură intră pe fereastră

aprind beţigaşe parfumate cu miros de salată

ceasul a stat în loc

ziua aceasta nu a fost niciodată trecută în calendar

în apartamentul de deasupra cineva aspiră

s-au dus zilele cu chefuri de pomină

cu tobe bătute în miezul nopţii

când vecinul îşi bătea nevasta în zilele de sărbătoare

săriţi ajutor mă omoară

atunci toate păpuşile mele

înşirate pe marginea patului ca la cinema

proaspăt pieptănate şi spălate cu săpun fa

apucau câte un cuţit de bucătărie

şi toate rochiţele din dulap

se strângeau unele în altele

iar pânza li se făcea piele de găină


vecina a murit de moarte bună

vecinul s-a operat de inimă

a vândut tobele

pe câteva navete de bere

acum bate toaca la biserică

şi ţine predici despre pocăinţă

celor care fumează şi beau câte o doză

pe banca din faţa blocului


pe marginea patului nu mai stă nicio păpuşă

rochiile au crescut cu câteva numere

la miezul nopţii tai cu cuţitul capetele ridichilor

mai tresar şi acum când ele strigă

săriţi ajutor mă omoară.

Read more

duminică, 2 mai 2021

Păsări de hârtie
mai 02, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    



aici e o parte îndepărtată a lumii

aerul străin al amintirii altcuiva

cineva îmi spunea odată

că totul depinde de locul pe care îl alegi drept centru

graniţele niciodată mai fluide

linii de culoare picurate în apa planetei

aerul îmbâcsit de dictatură niciodată mai liber

să circule dintr-o parte în alta a lumii

de parcă ai sufla peste un joc de lego

aerul

o muşcătură dintr-o banană de polistiren

o mângâiere excitată

pe piciorul rupt dintr-o păpuşă barbie

clădirea ca o carcasă de animal

ca un mall fără ferestre

cu temperatura şi umiditatea perfecte

zumzetul epuizant al mulţimii

alerg pe culoarele largi cu lumină albă

caut un lucru doar de mine ştiut

puţină linişte mirosul pământului după ploaie

o bucată de cer albastru ca o reclamă luminoasă

senzaţia de apăsare familiară

copilăria

când mama şi tata spuneau despre Ceauşescu că e un om rău

la şcoală trebuia să îi declar iubire


la parter o prezentare de modă

femei înalte cu mersul perfect pe pasarelă

rochii inspirate din cămăşile deţinuţilor

la ultimul etaj

plâng şi vorbesc într-o limbă necunoscută

trei manechine în rochii dungate

un bărbat cu palton negru şi ochelari de soare

supraveghează de la distanţă

pe tavan camere video

văd înăuntrul corpurilor

şi afişează pe ecrane ascunse

hărţile gândurilor

algoritmi complicaţi de senzaţii şi dorinţe


alerg cum nu am mai alergat niciodată

o umbră mă fugăreşte printr-o pădure

în lumina de sticlă a lunii

aici aerul e crud ca o lămâie

aseptic ca într-o sală de operaţii

creierele sunt disecate bucată cu bucată

circumvoluţiune cu circumvoluţiune

nicio senzaţie de revoltă nu scapă neidentificată

niciun refuz nu se piteşte în colţuri ferite

un bărbat prea înalt şi subţire

cu o mapă burduşită sub braţ

îmi arată calea spre ieşire


craniu de metal şi beton

prin faţa căruia aleargă un om schimonosit

ce le face acolo, ce le face?

sunt un şoarece care crede că a păcălit cursa

bărbatul cu mapa dansează într-un cerc

de păsări imense cu gâtul golaş

legaţi unul de altul cu o sfoară de cânepă

păsări de hârtie legate cu sfoară

bărbatul de hârtie

albastrul ca o firmă luminoasă

pe asfalt o mapă burduşită.

Read more

luni, 26 aprilie 2021

bunica moartă va râde în hohote
aprilie 26, 20210 Comments

 





zilele lasă în mine urme

precum cafeaua în ibricul pe care îl umplu

de fiecare dată până la acelaşi nivel

în lume se pregătesc proteste

împotriva ţânţarilor modificaţi genetic

pe youtube au lansat o nouă piesă a lui kurt cobain

generată digital

navighez pe internet îmi fac liste de cumpărături

pe care nu mi le voi permite niciodată

când eram mică aveam tot ce-mi trebuia

cu bancnotele-frunze cumpăram chiftele de nisip

şi ciorbe de flori pentru păpuşile mele

nu le-am mai schimbat garderoba de ani

rochiile lor prăfoase adună molii

ochii lor goi adună riduri

mă uit la fotografiile noastre din tinereţe

parcă şi lumina era mai proaspătă

soarele era şi el flăcăiandru

bunica avea carne în obraji şi zâmbetul mucalit pe buze

dar nu-i nimic, acum au inventat

aplicaţia care animă pozele vechi

bunica mea moartă va râde în hohote

cum nu a făcut-o niciodată.

Read more

duminică, 25 aprilie 2021

Cetatea de oase
aprilie 25, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    



casa mea este carnea mea

este cutia mea craniană din beton armat

ea are ferestre cu gratii

prin care ipocrizia nu pătrunde

şi adevărul meu ca o ceaţă lăptoasă

nu iese în strada cu oameni blindaţi

de haine şi farduri

dis de dimineaţă în camera mică

o găină a făcut ouă roşii

în amintirea bunicii mele moarte

care ţinea mereu Paştele catolic

înainte ca mintea ei să devină o ciorbă incertă

dis de dimineaţă în bucătărie

de ziua numelui meu

bat şniţele cu ciocanul

pereţii saltă ca nişte peşti pe uscat

prin fereastra murdară intră o lagună albastră

aerul e oranj şi tulbure

ca berea nefiltrată din pahar

din nări îmi ies bule

se lipsesc de genele lungi

ca nişte globuri arginii în seara de Crăciun

scotocesc în dulapul cu rochii

le arunc în urmă ca pe nişte meduze

ele plutesc graţios prin lichidul cefalorahidian

păpuşa în haine de doliu

se uită perplex de parcă

ce se întâmplă în casa aceasta

o lasă fără grai

dar cine e ea să se pronunţe

trăiesc cum am trăit dintotdeauna

psihotică în cetatea mea de oase

afară mimez normalitatea

îmi joc rolul de cetăţean plictisit

mă privesc în oglinda zgâriată

o fiinţă demnă de milă

viţel fragil într-un abator industrial

când ies pe uşă îmi îmbrac

costumul de supererou

nu mă apără de nimic

doar sperie celelalte fiinţe

ascunse în costume de fier forjat

avem fiecare grijă de propriile frici

ca de singura noastră familie.


Read more

joi, 22 aprilie 2021

Sonetul lenei
aprilie 22, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    


E seară. Liniștea te cuprinde ca într-un sac de iută

Din membre-a dispărut veșnicul dor de ducă.

Te-ntinzi pe canapea, în corp ai o lentoare

Și gândurile-apun, apusu-i o splendoare.


Pui viața pe stand-by. I-așa o desfătare

Tavanul să-l fixezi, să guşti din depravare!

Dusă e zarva zilei. În craniu ecoul

Se-aude ca atunci când găina-și sparge oul.


Albușul se revarsă peste pielea ta arsă

Mângîie cleiul scurs din coaja albă spartă

O amorțeală tandră cuprinde mușchii flasci


Te lași în voia ei, nu mai ai ce să faci

Să lași totul deoparte e uneori o artă

Închizi ochii, oftezi, te lași să cazi în transă.

Read more

marți, 20 aprilie 2021

zi după zi corpul meu se acoperă cu o pudră argintie
aprilie 20, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

zi după zi

corpul meu se acoperă

cu o pudră argintie

zi după zi

devin tot mai tăcută

o creatură a nopții care

se ascunde prin colțuri umbroase

e o strategie de supraviețuire

moliile și-au făcut culcuș în casa mea

au luat-o în stăpânire

au încercat să alunge

orice altă vietate din noul lor regat

mi-am aruncat pisica pe geam

apoi m-am așezat în fața oglinzii

așteptând să-mi crească aripi

din trupul meu moale, de vierme.

Am așteptat infinit.

În fața mea au înflorit narcise

au înviat corcoduși.

Când m-am trezit, corpul

îmi era acoperit de molii

ca de o rochie haute couture

am pocnit din degete

și moliile și-au luat zborul

purtându-mă cu ele

în lumea umbrelor calde și foșnitoare.

În urma noastră,

casa se prăbușea bucată cu bucată

de deasupra ruinelor privirea

pisicii argintii

un semn de întrebare

în tăcerea asurzitoare a lumii.

Read more

luni, 19 aprilie 2021

un tunel întunecos
aprilie 19, 20210 Comments

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

un tunel întunecos

la capătul căruia se află frumusețea

fiecare pas e o luptă

fiecare pas e urmat de o retragere

în tunel e umed și rece

noaptea mi se lipește de piele

și pielea devine o hârtie de prins muște


la peronul șaisprezece trec pe lângă o baltă de sânge

un cuțit de bucătărie stă aruncat

lângă patul virginei

urme roșii ca niște reproșuri

îi brăzdează încheieturile


la peronul 26 e o oglindă

în care femeia se vede pentru prima oară

animal îndrăgostit care sfâșie

cerșind compasiune

o bucată de carne imperfectă

care se cere repede acoperită

cu haine largi și negre

doliul e al rușinii

de a trăda idealul de frumusețe

acceptat de societate

doliul e gaura din pământ

în care ar vrea să se ascundă

de judecata celorlalți

ca un greiere de ciocul păsării

doliul e ura cu care

întoarce oglinda spre perete

și roșul brazdelor pe care

unghiile le lasă în carnea pedepsită


la peronul 40 un ecran moale

apare brusc în fața femeii

oprind-o să meargă mai departe

ca pântecele balonat al unui poliţist

fericit cu puterea dată de lege și armă


frumusețea e tot mai departe

cea care ar fi putut transforma

ura în iubire.

Read more

@diana.topan