Petrecerea

-Dar ştiu că-i cald aici!, spune Dana, făcându-şi vânt cu palma.

-Uite, mai bea nişte Cuba Libre cu gheaţă. La mine la cafenea e mult mai plăcut, nu? De ce n-ai mai venit pe acolo?, întreabă Rareş, trecându-şi palma peste fruntea înălţată de un început de chelie.

Foto: Diana Topan

-De parcă n-ai şti, zice ea, împingându-şi sânii înainte şi suflând peste ei.

-Nu, serios. Adică ştiu, a fost faza aia. Chiar aşa de tare te-ai supărat? Ştiu, am fost nepoliticos... Îşi aşază palma peste mâna ei.

-Nu, Rareş, nu ai fost nepoliticos. Ai făcut-o intenţionat. Nu ai vrut să mă saluţi, pentru că nevastă-ta era de faţă. Nu ai vrut să vadă că ne cunoaştem.

-Ei, şi ce-i rău în asta? Sau ce-i de neînţeles?

-În primul rând, nu s-ar fi prăbuşit lumea dacă m-ai fi salutat. Nu cred că nevastă-ta are impresia că ea e singura femeie pe care o cunoşti pe lumea asta. Apoi, pentru mine a fost umilitor. M-ai pus într-o poziţie de inferioritate. Plus că mereu te porţi ca un papă-lapte.

-Cum adică? Chelner, mai adu un rând de Cuba Libre, te rog.

-Păi, de cât timp ne cunoaştem? De aproape un an, da? În tot timpul ăsta, am mers la tine la cafenea în fiecare săptămână. Uneori am stat acolo cu vreo prietenă de-a mea ceasuri întregi, făcându-ţi ochi dulci.

Chelnerul pune pe masă două pahare de băutură.

-Merci, îi zâmbeşte băiatului cu tava. Şi tu, ca prostul. Nici măcar o dată n-ai intrat în vorbă cu mine, spune Dana, strângând buzele pentru a-şi întinde rujul. Mă priveai lung, de la distanţă, atent să nu-ţi surprindă cineva privirea. Erai fricos ca un iepuraş. Ei bine, m-am săturat. Mi-am dat seama că nu vei face niciodată pasul pe care îl aşteptam.

-Bea din pahar şi hai să mergem. Rareş se ridică şi o prinde de braţ.

-Unde?

-O să vezi.

O ia de după umeri şi o scoate din barul unde are loc petrecerea. Strâns lipiţi, ca o singură umbră, se îndreaptă spre parcarea întunecată. Se aude un sunet ca un cântec scurt şi zgomotul portierelor deblocându-se. Rareş intră în autoturismul argintiu. Dana se aşază pe scaunul din dreapta. El introduce cheia în contact şi deschide radioul, care umple maşina de o muzică languroasă. Un sărut adânc, umed, mâini pipăie în beznă, un sân, un braţ umed, palma ei îi caută ceafa, nările freamătă, timpul se opreşte, spaţiul se dilată, sunetul unui fermoar care se descheie, plescăituri, o respiraţie sacadată, un telefon.

-Nu răspunde!

-Trebuie.

Alo? Da, dragă. Sunt tot la petrecere, beau o bere cu băieţii. Nu, e doar a doua bere. Chiar acum? Da, sigur, iubito. Ajung în 15 minute. Te iubesc.