Duminică,
22 martie
Am
citit pe Internet că a nins. Am văzut şi o fotografie cu nişte
flori de Ploaie de aur pline de zăpadă. Nu ştiu dacă a nins şi
în Baia Mare, azi nu am ieşit deloc, nici măcar nu m-am uitat pe
geam. E tot mai greu să ieşi din casă, măsurile se înăspresc pe
zi ce trece. Noaptea e interzis să te plimbi pe străzi. Ziua, e de
preferat să ieşi doar ca să mergi la serviciu, să-ţi cumperi
mâncare, să mergi la medic sau să-ţi plimbi câinele.
FOTO: Lucian Petru GOJA |
Nu
l-am scos pe Miţu niciodată la plimbare. De când l-am adus la
mine, s-a aerisit doar pe geam, cu plasa de ţânţari bine închisă
şi sub supraveghere. În ultimele zile încep să privesc tot mai
mult lumea prin ochii lui. Nu mă mai enervez când miorlăie fără
oprire sub geamul închis.
Luni,
23 martie
M-am
trezit cu noaptea în cap, decisă să mă pun la curent cu ştirile.
Ieri am ascultat toată ziua Rock TV, simţeam că vomit dacă mai
aud o singură dată cuvântul „virus”. M-am aşezat la laptop,
am dat drumul la muzică şi m-am gândit la o nouă povestire. Abia
după ce m-am urcat pe bicicletă am reuşit să fac efortul să mut
pe un post de ştiri.
Cifrele
mi se învârt în cap. Nu reuşesc să ţin minte câţi au murit în
China, câţi în Italia şi câţi în Spania. Numărul victimelor
se schimbă de la o oră la alta. La noi, nebunia e abia la început.
Va fi tot mai rău.
La
prima oră, am aflat că Angela Merkel şi Placido Domingo sunt
infectaţi. Cel mai democratic virus din lume nu ţine cont nici de
funcţia, nici de valoarea victimei. Suntem toţi o apă şi un
pământ. Primele glume despre virus se refereau la răzbunări pe
politicieni: cum să facem să trimitem virusul în Parlament. La
scurtă vreme, primul senator a fost infectat. Acum, măcar suntem
împăcaţi: în faţa bolii, suntem toţi egali. Nu contează nici
ce avere, nici ce relaţii avem.
Ar
trebui să îmi fac un program strict: măcar 10 minute de stat la
geam în fiecare zi. Să simt temperatura aerului, vântul, mirosul
străzii. Să păstrez legătura cu realitatea. Altfel, mă tem că
mă voi îmbolnăvi. Şi că, atunci când vom putea ieşi din case
(căci va veni şi ziua aceea!), plămânilor mei le va fi greu să
suporte aerul de afară.
Mi se vor fi uscat rădăcinile, ca unui
brad ţinut prea mult în ghiveci.
Niciun comentariu: