E timpul să ne întoarcem la viaţă

FOTO: Lucian petru GOJA

E timpul să ne întoarcem la viaţă, spun ei

e vremea să ieşim tiptil din case

cu feţele ascunse în măşti chirurgicale

ca nişte răufăcători în căutarea prăzii

e vremea să umplem birourile cu zumzet

să concepem bugete să îndeplinim planuri să respectăm deadline-uri

să nu ne mai ascundem în penumbră

ca nişte animale speriate de cursa de şoareci.

Normalitate!, strigă toţi în cor

şi strigătul lor reverberează în ficatul meu

ca nişte lovituri de baros.

Eu una atât vă spun:

de pe canapeaua care a împrumutat forma corpului meu

din faţa laptopului care mi-a iluminat chipul ridat

de lângă pisica mea cu care am ajuns să comunic

ca şi cum am fi o singură fiinţă

eu nu mă mişc.

Afară plouă cu stropi reci şi îngrămădiţi

ca o pastă lăptoasă se strecoară lumina prin fereastră

lumea tăiată în felii de jaluzeaua oranj e tot ce pot suporta.

Ce dracu’, nu înţelegeţi că m-am schimbat?

sunt acum o altă femeie în acelaşi corp ruginit

am ajuns să iubesc ecoul propriei mele voci

precum o victimă se ataşează de cel care o molestează.