 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
Când crivăţul bate în cutia mea toracică
făcând oasele să cânte sinistru
când dorul de tine devine mai crunt
decât aşteptarea condamnatului la moarte
aprind lumânarea pe care mi-ai dăruit-o
de Crăciun.
În flacăra ei văd părul tău blond
văpaia obrajilor tăi şi
ochii tăi sclipind de dorinţă.
Scurg o picătură de ceară fierbinte pe piele.
Miroase a portocale se simte ca atunci
când mi-ai atins sânul cu cotul pe ascuns
în încăperea plină de oameni.
Prin pori emanam aromă de portocală
proaspăt decojită simţeam
o uşoară ameţeală ca atunci când fumez
o primă ţigară după o pauză lungă
o trecere uşoară de la realitate la vis
de la imposibil la posibil
o încălcare dintr-un singur salt eteric
a limitei ultime.
Am vrut să depăşim bariere împreună am vrut
să scuipăm amândoi pe normele absurde
am vrut să ne aruncăm în hău
ţinându-ne de mână să nu ne pese
de ce rămâne în urmă.
Dar linia dublă continuă trecea chiar printre noi şi
ne priveam în ochi printr-un geam aburit
pe care se scurgeau pârâiaşe de suflet.
Afară e frig şi plouă. Îmi lipesc
picioarele de caloriferul fierbinte şi trag din ţigară.
O uşoară ameţeală mă cuprinde.
Niciun comentariu: