 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
Zilele trec. Amprentele tale se şterg de pe corpul meu
ca tabla în pauza mare.
Acum totul e ca înainte de facerea dragostei noastre.
O cafea şi un ceai dimineaţa
un arpegiu pe taste după-amiaza
o vizită la supermarket pentru o gură de aer proaspăt
îmi iau sacoşa cu versuri îndes în ea ceapa
ceapa oftează mie îmi dau lacrimile
ochii mi se sparg în mii de cioburi ascuţite
un caleidoscop de culori strălucitoare
de forme migălos sculptate
ochiul modern nu suportă imperfecţiunea
prin sânge îmi curg etichete cu preţuri reduse
inima-mi pompează coduri de bare
nu pot ajunge nici la sufletul tău nici
la carnea adevărată a mărului
care mă priveşte de pe raft cu strălucirea unei perle false.
La casă e coadă. Sculptori obsedaţi & maniaci
îşi pun pe bandă operele fără defecte
casiera vorbeşte în rime
muzica POS-ului îmi face inima să bată mai tare
la final mângâi coaja pâinii
fierbinte precum coapsa ta
ies din supermarket cu sentimentul
rulmentului aruncat la rebuturi.
Niciun comentariu: