camera albă

închide ochii.

imaginează-ţi că eşti într-o cameră albă

cu mobilă albă, puţină

cu o perdea albă, brodată, la fereastra deschisă.

aer de pădure cântec de păsări.

deschide încet ochii.

eşti în camera albă.

dezbracă-te.

priveşte-ţi mâinile, picioarele, sexul, faţa.

priveşte-ţi mintea

descoper-o.

începe o conversaţie simplă

ca şi cum te-ai afla la o primă întâlnire.

întreabă-te despre muzică filme cărţi

despre cum preferi cafeaua şi alte mici rutine

care compun viaţa de zi cu zi.

spune-ţi bancuri. fii fermecătoare.

nu-i aşa că începi să te îndrăgosteşti de tine

la prima vedere?

nu-i aşa că respiri mai uşor

ca un fost fumător care s-a apucat de jogging?

nu-i aşa că umbra desişului pădurii nu te mai fascinează

că roata hamsterilor nu se mai învârte obsedant

că mlaştina dintre coaste pare să se fi uscat?

un singur lucru ţi-e interzis să faci. ba nu,

două.

1. privirea pe noptieră, unde îţi ţii pastilele.

(înghite-le cu ochii închişi

uită imediat totul)

2. căderea în groapa de gunoi a minţii

unde aduni resturi putrede de frici.

uneori, miasmele lor ajung

până în camera albă

atunci totul redevine familiar

ca după o căsnicie de patruzeci de ani.