 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
de mică am avut probleme cu legea
hoaţă mică îmi spuneau mătuşile la cinci ani
în timp ce îşi lăsau stropii de miere
ai privirilor în părul meu
eu îi adunam rând pe rând
în borcanul fragil al personalităţii
pe la doisprezece
furam banii din portofelul mamei
cumpăram gumă de mestecat şi plăcinte
de la chioşcul din curtea şcolii
bancnotele pline de ulei treceau de la un copil la altul
şi toţi se molipseau de patima aceasta a mea.
pe la şaisprezece am început
să fur privirile băieţilor din clasă
borcanul se umplea pe zi ce trecea
îl ţineam într-o cutie de catifea
în camera mea pe a cărei uşă scrisesem
intrarea interzisă.
au mai trecut nişte ani
până când am început să fur trupuri
ca un infractor de primă clasă
aveam o tehnică specială
fineţe şi răbdare, răbdare şi fineţe
niciun bărbat nu rezista acestei combinaţii fatale
borcanul meu arăta din ce în ce mai bine
strălucea ca un bulgăre de aur
luminându-mi ochii şi pielea
am vrut apoi să fur dragostea
eram o prinţesă într-un castel de piatră
cu o singură odaie interzisă
fineţea şi răbdarea nu mi-au fost de niciun folos
nici bancnotele pătate cu fond de ten
era nevoie de o agrafă şi un şperaclu
cum văzusem în filmele cu spargeri celebre
degeaba cu degete tremurânde
mi-am smuls inima plămânii ficatul splina
le-am etalat în faţa bărbatului ales
ca pe nişte cărţi de joc
degeaba cu mintea luminând ca o ghirlandă de crăciun
am ţesut pânze de păianjen din poveşti
în care să-l prind ca pe o insectă preţioasă
el nu voia decât borcanul meu cu miere
nimic altceva.
într-un final i l-am dăruit
aşezat pe o tavă de aur
a zâmbit apoi l-a dat peste cap
ca un profesionist
atunci l-am văzut pentru ultima oară.
acum respect toate legile firii
chiar şi ordonanţele de urgenţă
doi ori doi fac întotdeauna patru
viaţa niciodată mai previzibilă
eu niciodată mai ştearsă.
Niciun comentariu: