Portocaliu - Fabrica de fericire

luni, 25 septembrie 2017

Portocaliu

-Am putea sări pe geam.
-Atunci ar trebui să fugim de-acasă şi să nu ne mai întoarcem.
Foto: Diana Topan



Băiatul o ţine pe fată de braţ, în timp ce ea, urcată cu un picior pe pat şi cu celălalt pe calorifer, pare gata să-şi ia zborul. Geamul e deschis, iar linghişpirul din curtea blocului îmbie la joacă. Cei doi stau pe pervaz, sprijiniţi în coate, şi privesc câinele care îşi flutură coada, parcă tentat şi el să se dea în tiribombă. Apoi căţelul se îndreaptă spre geamul de care mama lui Coco a agăţat nişte haine la uscat. Apucă o rochie şi începe să tragă de ea. Copiii râd.
E o linişte de parcă timpul ar sta în loc. Nici vântul nu adie. În sfârşit, în spatele blocului apare Milica, în veşnica ei rochie verde fistic. Flistic, cum zice Anica. Milica are în mână o păpuşă nouă, cu părul ca focul. O aşază în scaunul linghişpirului şi începe să-l învârtă. Maşinăria scârţâie dureros.
De dincolo de uşă se aud paşi târşâiţi. Anica şi Tuţi fug la locurile lor. Băiatul se aşază pe scaun, la birou, şi se preface că rezolvă o problemă de matematică. Anica se urcă în pat şi urmăreşte cu degetul textul din abecedar. Uşa se deschide şi o femeie greoaie apare în prag.
-La masă!
Cei doi copii s-au prefăcut că nu o văd până în clipa în care ea a rostit cuvintele magice. Acum se reped în bucătărie. Dintr-o dată, casa se animă. Scârţâitul scaunelor pe linoleum, zgomotul lingurilor lovite de farfurii, râsetele copiilor convinşi că vor primi ceva bun. Mama se apropie târându-şi picioarele de elefant. Ia polonicul şi le pune copiilor supă cu morcovi.
-Ştii, mami, aş vrea şi eu o păpuşă roşcată, cum are Milica.
-Şşşşt, la masă nu vorbim!
Casa iese din nou din timp. De abia dacă se mai aude câte o sorbitură din când în când. Apoi mama tuşeşte. Tuşeşte din nou, lung. Faţa îi devine roşie. Inspiră greu, cu un şuierat. Tuşeşte iar. Horcăie înspăimântător şi ochii îi ies din orbite. Capul îi cade pe masă. O şuviţă de păr i se odihneşte în supa de pui.
Foto: Diana Topan
Copiii se uită unul la altul. Apoi Tuţi o vede pe Anica arătând cu degetul ceva. Fug amândoi la geam. Sus, pe cer, printre blocuri, se vede un balon cu aer cald. E portocaliu, ca părul păpuşii Milicăi.

Niciun comentariu:

@diana.topan