E vremea de iesit in strada - Fabrica de fericire

miercuri, 20 iunie 2018

E vremea de iesit in strada

Suntem cei care am crescut odata cu democratia. Suntem generatia pe care revolutia a prins-o in scoala generala. Suntem cei care avem mai multi prieteni plecati peste hotare decat in tara. Dar am invatat de la ei ca se poate trai si altfel. Am calatorit prin lume, ni s-au deschis ochii, am aflat ce inseamna drepturile omului, diversitatea si respectul fata de celalalt.
Suntem cei care am sperat ca vom face tara bine. Suntem cei care am iesit in strada de cate ori a fost nevoie. Suntem cei care am votat, stiind ca acesta este un drept castigat cu greu. Suntem cei care am aflat ca democratia, odata castigata, se poate si pierde. Si ca trebuie sa luptam.
Am luptat. Fiecare in felul nostru. Am vrut sa fim altfel. Sa muncim cinstit, sa ne deschidem afaceri misto, sa fim creativi, sa miscam lucrurile. Am vrut sa coloram atmosfera intr-o tara care in copilaria noastra era complet cenusie. N-am plecat, la fel ca multi prieteni si rude ale noastre, in Occident, nu pentru ca nu am fi putut, ci pentru ca am sperat ca vom aduce spiritul Occidentului in tara.
Am optat pentru Uniunea Europeana stiind ca asta inseamna sa alegem democratia sanatoasa, libertatea, bunastarea si statul de drept. Noua asa ni se parea normal sa facem si nu am avut dubii.
I-am privit fie cu mila, fie cu dispret sau superioritate pe nostalgicii comunismului. I-am ignorat sau i-am luat peste picior. Stiam ca avem rude si vecini care ar vrea sa dea timpul inapoi. Dar nu stiam ca cei ca ei sunt atat de multi. Am gresit.
Departe de tara, urmaresc pe Internet mizeria din Parlament. Iar distanta dispare subit. Senzatia de sufocare e aici aceeasi cu cea pe care o simtiti voi, in fata televizoarelor. Aerul de vacanta este inlocuit de fumul inecacios al disperarii.
Aici e bine. E liniste. Oamenii sunt deschisi si glumeti. Pe cei in varsta ii gasesti mereu prin restaurante sau in natura, facand sport. Cei mai tineri sunt preocupati de propriile joburi, de propriile familii. Sora mea imi spune ca pe aici nu se prea aude despre situatia din Romania. Oamenii isi traiesc viata.
Nu ne va ajuta nimeni. Niciun stat, nicio institutie nu va fi Superman-ul Romaniei. Nici americanii nu vor veni.
Noi putem pleca in alte tari. Ne putem face un rost in alta parte. Suntem inca tineri. Dar in tara vor ramane parintii nostri, unchii, matusile, vecinii si prietenii nostri. Soarta tarii ne va interesa in continuare. Nu putem rupe toate legaturile. Si, atata timp cat mai stam prin tara, avem datoria sa luptam. Nu putem renunta, nu putem abandona, pentru ca cei de la putere chiar asta asteapta: sa fie lasati sa faca ce vor.
Iesiti in strada. Chiar de azi. Vin si eu, putin mai tarziu.

------------------------------------------------------------------

*** Va rog sa ignorati lipsa diacriticelor. Le voi recupera de indata ce ajung in tara.

Niciun comentariu:

@diana.topan