"Aş vrea ca ziua de
azi, Ziua Scriitorului, să fie o sărbătoare a libertăţii de exprimare, pentru
că pentru un scriitor, la fel ca şi pentru un jurnalist, libertatea de
exprimare este cel mai important drept. Am prins regimul comunist, aveam 11 ani
la revoluţie, şi sper să nu se mai întoarcă niciodată vremurile în care cenzura
era atotstăpânitoare. Mă uit înspre Rusia, de care unii tot încearcă să ne
apropie în ultimul timp. Se spune că în Rusia există libertate de exprimare,
nimeni nu te cenzurează, problema este ce păţeşti după ce spui ceea ce ai de
spus. Şi nu e doar cenzura o mare problemă a societăţilor nedemocratice, ci şi
teama, care naşte autocenzură. Iar autocenzura e şi mai parşivă, şi mai
periculoasă decât cenzura."
Astăzi, 15 iunie 2018, la comemorarea morţii lui Mihai Eminescu şi cu ocazia Zilei Scriitorului, am primit un premiu din partea Primăriei Municipiului Baia Mare şi a Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare. Am mulţumit cu aceste cuvinte, într-un context în care au fost lăudate tendinţele de apropiere de Rusia şi de state precum Belarus. Într-un context în care scriitorii au fost asemuiţi cu securiştii, pentru că, la fel ca ei, nu-i aşa, nu ies niciodată la pensie. Într-un context în care politicul a fost pus în prim-plan, iar scriitorii au rămas în plan secundar, mai mult în rol de ascultători.
Nu am refuzat premiul, deşi mi-a trecut prin gând, pentru că am considerat că el vine din partea comunităţii băimărene. Suma oferită mie, ca şi celorlalţi patru scriitori premiaţi, este ruptă din bugetul local. Eu cred că autorităţile locale trebuie să acorde atenţie scriitorilor şi artiştilor, dar mai cred că zilele de sărbătoare oferite acestora nu ar trebui să fie transformate în instrumente de autopromovare pentru oamenii politici.
Eminescu şi Soros să mă judece.
Niciun comentariu: