Abia atunci

FOTO: Lucian Petru GOJA

Exagerezi cu dragostea ta, mi-ai zis într-o zi

fără ca măcar să foloseşti cuvinte

(acum ştiu să te citesc dintr-un surâs dintr-o virgulă

rostite la telefon dimineaţa înainte de cafea)

ţi-am dat dreptate deşi n-am spus nimic

inima mea e învelită în văluri de mătase

care se umflă ca suflate de vânt

la fiecare privire a ta la fiecare gest mărunt de iubire

ai dreptate voi învăţa de acum înainte

sunt o elevă conştiincioasă, rod mereu capătul creionului

o să-mi păstrez sentimentele în borcane ermetice

cu capace roz şi etichete

mă voi feri să le agit ca să nu dea pe dinafară

ca şampania în zi de sărbătoare

de fiecare dată când tu îmi vei spune o vorbă bună

sau mă vei mângâia cu cu o inflexiune a vocii.

mai visez şi acum că ne vom întâlni ca înainte

că te vei apropia uşor de mine iar eu

voi deveni brusc euforică şi puţin confuză

ca şi cum aş citi versuri cu mintea scăldată în alcool

nu aş recunoaşte niciodată dar ştiu cumva vag

ca şi cum aş fi visat ca şi cum aş fi trăit într-o viaţă anterioară

că urmele pe care le-am lăsat în sufletul tău

ca nişte amprente pe o oglindă veche tulbure

se vor şterge cu timpul vor deveni tot mai vagi

până când vor fi de nerecunoscut

atunci abia atunci dacă nu voi fi îmbătrânit prea mult

te vei putea îndrăgosti de mine din nou.