 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
E ora 5 dimineaţa
întunericul se
revarsă prin ferestre & umple toată
casa
stau rezemată de
chiuvetă
HIM cântă în
măruntaiele laptopului
despre endless dark
potrivesc apa la
robinet, nici prea rece, nici prea caldă
spăl una câte una,
cu mare grijă
atentă să nu le
frâng să nu le rănesc
frunzele de spanac
culese ieri din grădina mamei
cu ele îmi măsor
timpul petrecut departe de lume
orele condensate
între patru pereţi
grozava spaimă de
boală şi moarte.
Mă simt de parcă
aş fi călătorit
undeva în spaţiu,
pe o planetă oarecare
- una pe care
spanacul nu creşte -
şi unde oricum,
timpul trece diferit
căci nici Soarele
nu mai e chiar acelaşi.
Acolo, pe planeta
aceea
puţin mai mare
decât a Micului Prinţ
am trăit vieţile
altora
am inspirat miros de
hârtie şi cerneală tipografică
viaţa mea nu a mai
fost un şirag de fapte
ci unul de simţiri
am simţit enorm,
cam cât o frunză mare de spanac
verde şi grasă şi
plină de sevă
aşa, cam cât palma
unei femei
pe care o potriveşti
delicat deasupra inimii tale
atunci când vrei
să-i arăţi
că trăieşti totul
la intensitate
maximă.
Niciun comentariu: