Frica

FOTO: Lucian Petru GOJA

tu spuneai că sunt o femeie talentată

îmi spuneai glume şi râdeam amândoi

nu ştiai că între coastele mele e o peşteră mare

în care nu se găseşte decât frică

ea trage de nişte sfori şi îmi face mâinile să se mişte

picioarele să alerge şi ochii să se uite adânc în ochii tăi

ea apasă pe taste când scriu poeme ea

îţi face prăjituri pe care refuzi să le mănânci

ea îţi spune „te iubesc” când tu te aştepţi mai puţin

ea e prietena şi îndrumătoarea mea eternă

ne ştim de mici am crescut împreună

frica mă cunoaşte ca pe o mănuşă

purtată o iarnă întreagă pe degete îngheţate

ne completăm perfect una pe cealaltă

când eu devin slabă ea se face şi mai puternică

se hrăneşte din sângele meu ca o iederă

şi nu mă lasă singură niciodată

ar trebui să înveţi de la ea regulile iubirii

abia atunci fricii i-ar fi teamă

că îi vei lua locul în cutia mea toracică.