 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
liniştea e un gol în stomac
o sticlă din care ai scos musca
izbindu-se bezmetică de pereţi.
în apartamentul meu privesc becul galben
îi caut miezul sensul
aprind focuri de jur împrejur
să nu mă ajungă tristeţea
viaţa e un platou cu aperitive
servit la o serată dansantă
întotdeauna aştepţi ca ceva mai bun
să vină după.
dincolo de ferestre sunt străzile care pleacă
şi niciodată nu vin
aerul stătut al oraşului de provincie
mirosul fripturilor răzbind
duminica prin geamurile deschise
prin praful cărora privesc serene
păpuşi cu inimi de plastic.
merg la baie pornesc duşul strâng pleoapele
mă aflu lângă un izvor verde
în jur plutesc păsări cu aripi spumate
o salamandră de aur se scaldă într-o pată de soare
ca un cercetaş încep să explorez pădurea
un arbore de piatră mă ademeneşte sub coroana sa
cât un parc municipal
intru în scorbura lui primitoare
tristeţea mă înşfacă mă strânge în braţele ei de ciulini
mă violează cu bestialitate apoi
cu un cuţit de vânătoare îmi face corpul bucăţele.
izvor gri păsări gri salamandre gri
ochii mei de cenuşă în care
îmi scăldam picioarele când eram copil
un plânset bate la uşa de fier
a gurii mele
bag duşul înăuntru îl înec
pe podeaua fumegândă adun hălcile de carne
puzzle-ul preferat al oamenilor singuri
între ele inima mea
pe jumătate din plastic.
Niciun comentariu: