Corcoduşul

Pătrate perfecte. Unul după altul. Din când în când, câte o dală ciobită, sau câteva fire de iarbă crescute în jurul pătratelor perfecte. Nuanţa cimentului, mai închisă decât de obicei.

Foto: Diana Topan

A plouat. Pojghiţa de apă străluceşte în bătaia soarelui. Roli înaintează pe străzile oraşului cu capul în pământ. Se gândeşte la ale lui. Calculează câte dosare a înregistrat azi şi câte ar fi putut să treacă în tabel dacă colegul de birou nu l-ar fi ţinut atâta de vorbă. Avea o problemă cu rezervorul WC-ului, dar cu siguranţă, dacă nu ar fi fost asta, colegul ar fi găsit o altă problemă demnă de a fi dezbătută. O pastă moale, portocalie, se întinde sub pantof. Un alt fruct călcat mai încolo. În faţă, plin de corcoduşe coapte pe pătratele perfecte. Roli îşi ridică ochii. E un pom tânăr, dar cu crengile încărcate de roade. Se apropie şi culege câteva fructe. Îşi umple gura cu ele. Sucul dulce-acrişor al corcoduşelor îi inundă papilele gustative.

Foto: Diana Topan

Cerul plumburiu pare că atinge copacii. În vârful dealului se vede corcoduşul. E cel mai bătrân pom din livadă, a fost sădit de străbunicul. Are coroana bogată, întunecată. Roli se apropie cu paşi mari. Respiraţia i se accelerează. Panta e puţin abruptă. Roli se împiedică de smocurile de iarbă. Dă cu piciorul într-un măr verde, căzut. Aerul e greu şi parcă îl apasă pe creier. Un scârţâit se aude de undeva, dinspre corcoduş. În rest, doar cântecul greierilor sparge liniştea. Roli se opreşte să-şi tragă sufletul. Priveşte în jur. Toate par amorţite în zăpuşeală. Din când în când, câte o pală de vânt mişcă frunzele. Atunci scârţâitul răsună în toată livada. Încă câţiva paşi. Roli întinde pofticios mâna şi culege câteva corcoduşe. Îşi umple gura cu ele. Sucul dulce-acrişor îi inundă papilele gustative. Scârţâitul i se aude drept din inimă. Ridică ochii şi vede o pereche de pantofi. Pe tălpile lor, două rachete desenate cu pixul. De abia se mai văd. Le-a desenat chiar el, când tata dormea. Voia să-i facă în ciudă, tata îl certase pentru nota la matematică. Acum, tata se leagănă în vânt, atârnat de o creangă plină de fructe. Întotdeauna i-au plăcut corcoduşele. Roli scuipă fructele deja mestecate şi o ia la fugă pe deal în jos. Nu va mai dori răul nimănui, niciodată.