Ce putem face atunci când
ne dăm seama că viaţa noastră nu are niciun sens? Că ea este
doar o înşiruire de activităţi rutiniere: ne trezim, ne bem
cafeaua, pregătim micul dejun, ne spălăm, ne îmbrăcăm, mergem
la serviciu, mergem la cumpărături, ne întoarcem acasă, ne
spălăm, mâncăm, facem sex, ne culcăm?
Mai ales, mergem la
cumpărături. Intrăm în supermarket, unde avem totul la îndemână,
şi umplem coşul cu vârf, compulsiv. Iar majoritatea lucrurilor pe
care le cumpărăm sunt inutile. Nu avem nevoie de ele. Dar faptul că
le cumpărăm ne face, pentru câteva secunde, mai fericiţi. Mai
împliniţi. O falsă bucurie.
Da, am uitat să ne
bucurăm cu adevărat de viaţă. Nu mai ştim să mergem pe un câmp
şi să privim reflexia razelor de soare în boabele de rouă. Să admirăm cerul înstelat. Nu mai
ştim să vorbim cu adevărat cu cel de lângă noi. Nu mai ştim
să-l ascultăm. Suntem mereu nemulţumiţi şi sâcâiţi.
Nemulţumiţi în primul rând de noi înşine. De faptul că nu am
realizat nimic în viaţă. Că nu am creat nimic cu mâinile şi cu
mintea noastră. Că nu ne-am remarcat prin nimic. Că nu am făcut
decât să utilizăm invenţiile altora. Suntem consumatori şi atât.
Suntem pioni. Pioni pe
tabla de şah a marilor puteri. A celor care dictează cine va mai
muri mâine. Câte sute, câte mii de oameni şi în ce parte a
lumii. Noi nu contăm. Jocurile le fac alţii. Ei sunt adevăraţii
terorişti.
Dar oare poate, pentru un
om, răul să devină un scop al vieţii? Poate moartea celorlalţi
să constituie un sens al existenţei? Dacă nu am creat nimic, vom
fi mai împliniţi distrugând? Este violenţa răspunsul potrivit la
felul în care s-a schimbat lumea?
Alienarea noastră face
ca violenţa să fie un răspuns tot mai prezent. Iar dincolo de
teamă, de indignare, dincolo de condamnarea (firească a) violenţei
şi a celor care apelează la ea, se află problemele lumii
contemporane, care ne afectează pe toţi. Şi pe care trebuie să
încercăm să le înţelegem.
(Gânduri la vizionarea
unui spectacol de teatru. Spectacolul AGAMEMNON, de Rodrigo Garcia,
un one man show cu Dragoş Călin, în regia lui Bogdan Pălie, a
avut de curând premiera la Teatrul Municipal Baia Mare. Mai multe
detalii şi programul spectacolului, AICI.)
Niciun comentariu: