Dincolo de violenţă. O privire asupra lumii contemporane - Fabrica de fericire

vineri, 29 septembrie 2017

Dincolo de violenţă. O privire asupra lumii contemporane


Ce putem face atunci când ne dăm seama că viaţa noastră nu are niciun sens? Că ea este doar o înşiruire de activităţi rutiniere: ne trezim, ne bem cafeaua, pregătim micul dejun, ne spălăm, ne îmbrăcăm, mergem la serviciu, mergem la cumpărături, ne întoarcem acasă, ne spălăm, mâncăm, facem sex, ne culcăm? 
 
Mai ales, mergem la cumpărături. Intrăm în supermarket, unde avem totul la îndemână, şi umplem coşul cu vârf, compulsiv. Iar majoritatea lucrurilor pe care le cumpărăm sunt inutile. Nu avem nevoie de ele. Dar faptul că le cumpărăm ne face, pentru câteva secunde, mai fericiţi. Mai împliniţi. O falsă bucurie.
Da, am uitat să ne bucurăm cu adevărat de viaţă. Nu mai ştim să mergem pe un câmp şi să privim reflexia razelor de soare în boabele de rouă. Să admirăm cerul înstelat. Nu mai ştim să vorbim cu adevărat cu cel de lângă noi. Nu mai ştim să-l ascultăm. Suntem mereu nemulţumiţi şi sâcâiţi. Nemulţumiţi în primul rând de noi înşine. De faptul că nu am realizat nimic în viaţă. Că nu am creat nimic cu mâinile şi cu mintea noastră. Că nu ne-am remarcat prin nimic. Că nu am făcut decât să utilizăm invenţiile altora. Suntem consumatori şi atât.
Suntem pioni. Pioni pe tabla de şah a marilor puteri. A celor care dictează cine va mai muri mâine. Câte sute, câte mii de oameni şi în ce parte a lumii. Noi nu contăm. Jocurile le fac alţii. Ei sunt adevăraţii terorişti.
Dar oare poate, pentru un om, răul să devină un scop al vieţii? Poate moartea celorlalţi să constituie un sens al existenţei? Dacă nu am creat nimic, vom fi mai împliniţi distrugând? Este violenţa răspunsul potrivit la felul în care s-a schimbat lumea?
Alienarea noastră face ca violenţa să fie un răspuns tot mai prezent. Iar dincolo de teamă, de indignare, dincolo de condamnarea (firească a) violenţei şi a celor care apelează la ea, se află problemele lumii contemporane, care ne afectează pe toţi. Şi pe care trebuie să încercăm să le înţelegem.

(Gânduri la vizionarea unui spectacol de teatru. Spectacolul AGAMEMNON, de Rodrigo Garcia, un one man show cu Dragoş Călin, în regia lui Bogdan Pălie, a avut de curând premiera la Teatrul Municipal Baia Mare. Mai multe detalii şi programul spectacolului, AICI.)

Niciun comentariu:

@diana.topan