Ştim cu
toţii cum arată, în general, aceste sărbători anuale, numite
„Zilele comunei” X sau Y: muzică populară, dar nu neapărat
tradiţională, cu mulţi decibeli, mici, bere şi chinezării pe
tarabe. Există, însă, în Maramureş, cel puţin un exemplu care se abate de la
regulă. An de an, la începutul lunii septembrie, Sărbătorile
comunei Copalnic Mănăştur includ, pe lângă concerte (chiar şi
acestea au oferit de câteva ori surprize plăcute), evenimente cum
ar fi lansările de cărţi şi de reviste.
Anul
acesta, sărbătorile au avut loc în zilele de 2 şi 3 septembrie,
prima după-amiază incluzând lansările a mai multe reviste, cea
mai importantă fiind Vatra chioreană (alături
de ea, au fost prezentate publicaţiile Archeus
şi Memoria
ethnologica),
lansările câtorva cărţi (un eveniment important fiind apariţia
volumului „Zeghea” al prozatorului Vasile Dragomir), precum şi
vernisajul expoziţiei de pictură „Ferestre în timp” a artistei
plastice Anca Oros.
Vatra
chioreană, o revistă la
înălţime
De 12 ani
încoace, prin eforturile câtorva localnici, în frunte cu Florin
Pop, alias Emanuel Luca, la Copalnic Mănăştur apare publicaţia
Vatra chioreană,
subintitulată Revista Ţării Chioarului, care include articole,
studii de etnologie şi istorie, toate legate de acest areal, dar şi
poezie şi proză. Este cu adevărat o revistă de ţinută, nu doar
bine documentată, ci şi scrisă într-un fel atractiv, făcând-o
plăcută la citit. Publicaţia creşte calitativ de la un an la
altul, colaboratorii se înmulţesc, contribuind fiecare la
realizarea unei oglinzi cât mai fidele a ţinutului Chioar, după
cum a remarcat Florin Pop. Iar poetul clujean Ion Mureşan o asemăna
unei Biblii a acestei zone, dat fiind că de la începuturi până
azi publicaţia însumează circa 1.500 de pagini, un proiect care
contribuie la o „regionalizare spirituală”.
„Zeghea”,
un roman îndelung aşteptat
Directorul
fondator al revistei Vatra chioreană,
mănăşturean şi el, este Vasile Dragomir, cunoscut ziarist şi
prozator de mare talent. La o vârstă la care alţii îşi fac
bilanţul, acesta îşi lansează acum prima carte, intitulată
„Zeghea”, un volum care e de aşteptat să facă multă vâlvă.
Întârzierea a fost cauzată de destin: în 1983, cartea sa,
„Schimbând alcătuirea de fum”, a fost depusă la Editura Dacia,
dar ea nu a apărut şi nici nu a mai putut fi găsită ulterior.
Dacă ar fi debutat atunci, Vasile Dragomir, s-a spus la lansare, ar
fi putut fi un vârf al generaţiei '80.
“Zeghea”,
remarca poetul Ion Mureşan, „este
scrisă
cu toată măiestria unui prozator matur”, „are ceva din
realismul magic sud-american” şi nişte „personaje fabuloase”.
Omul de radio şi criticul literar Zorin Diaconescu spunea chiar că
„Vasile Dragomir este un Caragiale decăzut din drepturile lui
civile, internat într-o instituţie corecţională şi unde toate
personajele sale devin eroi”.
Remember
Augustin Buzura
Evenimentul
a cuprins şi un moment Augustin Buzura (de
loc din Berinţa, comuna Copalnic Mănăştur),
în care nepoata scriitorului, Dana Buzura Gagniuc, a depănat câteva
amintiri legate de cel recent dispărut. De asemenea, au fost lansate
cărţile „Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului”, de Pamfil şi
Maria Bilţiu (Eurotip, 2017), „România – o ţară pe cale de
dispariţie?”, a preotului Florian Nechita romanul „Victoria
înfrântă”, de Iacob Oniga, o
poveste adevărată despre mama a trei copii, dintre care cel mai mic
îl ucide pe cel mai mare.
Ferestre
spre lumea emoţiilor
Primarul
Vasile Mihalca şi-a amintit, la vernisajul Ancăi Delia Oros, că
amândoi au fost elevi ai profesorului de desen Octavian Pop, iar în
cazul Ancăi, germenele a început să crească. Ea a absolvit studii
de artă plastică în cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare,
iar expoziţia de faţă a fost itinerată în ţară. Ferestrele
sunt aduse în centrul atenţiei, însă, după cum remarca artistul
plastic dr. Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru
Cultură Maramureş, Anca Oros nu vrea să vadă văzutul, ci
nevăzutul care deschide imaginarul, poarta spre lumea emoţiilor.
Niciun comentariu: