O „sărbătoare a comunei” de unde cultura nu a fost izgonită - Fabrica de fericire

duminică, 3 septembrie 2017

O „sărbătoare a comunei” de unde cultura nu a fost izgonită


Ştim cu toţii cum arată, în general, aceste sărbători anuale, numite „Zilele comunei” X sau Y: muzică populară, dar nu neapărat tradiţională, cu mulţi decibeli, mici, bere şi chinezării pe tarabe. Există, însă, în Maramureş, cel puţin un exemplu care se abate de la regulă. An de an, la începutul lunii septembrie, Sărbătorile comunei Copalnic Mănăştur includ, pe lângă concerte (chiar şi acestea au oferit de câteva ori surprize plăcute), evenimente cum ar fi lansările de cărţi şi de reviste.

Anul acesta, sărbătorile au avut loc în zilele de 2 şi 3 septembrie, prima după-amiază incluzând lansările a mai multe reviste, cea mai importantă fiind Vatra chioreană (alături de ea, au fost prezentate publicaţiile Archeus şi Memoria ethnologica), lansările câtorva cărţi (un eveniment important fiind apariţia volumului „Zeghea” al prozatorului Vasile Dragomir), precum şi vernisajul expoziţiei de pictură „Ferestre în timp” a artistei plastice Anca Oros.

Vatra chioreană, o revistă la înălţime

De 12 ani încoace, prin eforturile câtorva localnici, în frunte cu Florin Pop, alias Emanuel Luca, la Copalnic Mănăştur apare publicaţia Vatra chioreană, subintitulată Revista Ţării Chioarului, care include articole, studii de etnologie şi istorie, toate legate de acest areal, dar şi poezie şi proză. Este cu adevărat o revistă de ţinută, nu doar bine documentată, ci şi scrisă într-un fel atractiv, făcând-o plăcută la citit. Publicaţia creşte calitativ de la un an la altul, colaboratorii se înmulţesc, contribuind fiecare la realizarea unei oglinzi cât mai fidele a ţinutului Chioar, după cum a remarcat Florin Pop. Iar poetul clujean Ion Mureşan o asemăna unei Biblii a acestei zone, dat fiind că de la începuturi până azi publicaţia însumează circa 1.500 de pagini, un proiect care contribuie la o „regionalizare spirituală”.

Zeghea”, un roman îndelung aşteptat

Directorul fondator al revistei Vatra chioreană, mănăşturean şi el, este Vasile Dragomir, cunoscut ziarist şi prozator de mare talent. La o vârstă la care alţii îşi fac bilanţul, acesta îşi lansează acum prima carte, intitulată „Zeghea”, un volum care e de aşteptat să facă multă vâlvă. Întârzierea a fost cauzată de destin: în 1983, cartea sa, „Schimbând alcătuirea de fum”, a fost depusă la Editura Dacia, dar ea nu a apărut şi nici nu a mai putut fi găsită ulterior. Dacă ar fi debutat atunci, Vasile Dragomir, s-a spus la lansare, ar fi putut fi un vârf al generaţiei '80. “Zeghea, remarca poetul Ion Mureşan, „este scrisă cu toată măiestria unui prozator matur”, „are ceva din realismul magic sud-american” şi nişte „personaje fabuloase”. Omul de radio şi criticul literar Zorin Diaconescu spunea chiar că „Vasile Dragomir este un Caragiale decăzut din drepturile lui civile, internat într-o instituţie corecţională şi unde toate personajele sale devin eroi”.

Remember Augustin Buzura
Evenimentul a cuprins şi un moment Augustin Buzura (de loc din Berinţa, comuna Copalnic Mănăştur), în care nepoata scriitorului, Dana Buzura Gagniuc, a depănat câteva amintiri legate de cel recent dispărut. De asemenea, au fost lansate cărţile „Biserici de lemn din Ţara Lăpuşului”, de Pamfil şi Maria Bilţiu (Eurotip, 2017), „România – o ţară pe cale de dispariţie?”, a preotului Florian Nechita romanul „Victoria înfrântă”, de Iacob Oniga, o poveste adevărată despre mama a trei copii, dintre care cel mai mic îl ucide pe cel mai mare.


Ferestre spre lumea emoţiilor
Primarul Vasile Mihalca şi-a amintit, la vernisajul Ancăi Delia Oros, că amândoi au fost elevi ai profesorului de desen Octavian Pop, iar în cazul Ancăi, germenele a început să crească. Ea a absolvit studii de artă plastică în cadrul Centrului Universitar Nord Baia Mare, iar expoziţia de faţă a fost itinerată în ţară. Ferestrele sunt aduse în centrul atenţiei, însă, după cum remarca artistul plastic dr. Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş, Anca Oros nu vrea să vadă văzutul, ci nevăzutul care deschide imaginarul, poarta spre lumea emoţiilor.

Niciun comentariu:

@diana.topan