Cea mai mare bucurie pe care mi-a
produs-o filmul OCTAV, la proiecţia specială de vineri, 27 octombrie 2017, a fost să văd sala cinematografului Dacia
arhiplină. O prietenă îmi spunea că probabil nu s-a mai întâmplat asta
de pe vremea difuzării seriei „Liceenii”. Apoi, a fost şi
bucuria de a-i avea în mijlocul nostru pe actorii Marcel Iureş şi
Alessia Tofan, ca şi pe regizorul Sergiu Ioan Celebidachi, căci
aici, unde se agaţă harta în cui, oamenii de cultură de la
Bucureşti ajung mai greu.
OCTAV este un film bun, plăcut,
nostalgic. El spune povestea lui Octav (Marcel Iureş), un bătrân
care îşi recuperează, în urma unui proces, conacul în care a
locuit cu familia lui când era copil şi care ulterior a fost
naţionalizat. Înainte de a-l vinde, el merge să-l viziteze şi se
întâlneşte cu un vechi prieten din copilărie, Spiridon (Victor
Rebengiuc), dar şi cu o fetiţă care foloseşte casa drept loc de
joacă, Ana (Alessia Tofan). Locurile natale şi jocurile Anei îi
redeşteaptă lui Octav în minte amintirile copilăriei şi
atmosfera familială, cu bune şi rele, inclusiv cu momentul morţii
mamei, răpusă de boală. O scenă care mi-a plăcut foarte mult,
făcându-mă să zâmbesc, este cea în care Octav şi Spiridon,
acum oameni în vârstă, redescoperă trenuleţele pe care le-au
primit când erau copii, iar farmecul jocului le readuce în ochi
bucuria. De altfel, cele două planuri temporale – prezent şi
trecut, bătrâneţe şi copilărie – se suprapun mereu, iar
personajele se amestecă, aşa cum se întâmplă într-o minte
confuză. OCTAV este un film despre copilărie, despre ceea ce se
întâmplă când îmbătrânim, despre împăcarea cu moartea,
despre nedreptate, despre dragoste, în fine, despre viaţă. Iar
povestea este spusă cu fineţe, cu delicateţe, ca şi cum ai
croşeta o dantelă.
La finalul filmului, care durează 102
minute, cei trei oaspeţi, însoţiţi de producătorul executiv
Cristina Dobriţoiu, au răspuns întrebărilor publicului. Primul a
vorbit Marcel Iureş, care i-a declarat pe spectatori „eroi”,
pentru că au rezistat frigului din sala de cinema, şi a glumit că,
după ce instalaia de încălzire va fi pusă în funcţiune, el va
reveni în Baia Mare. De altfel, sala de la Dacia nu a mai fost
încălzită de ani de zile, iar lumina din interior este atât de
slabă, încât nici pozele nu ies. Cineva l-a
întrebat pe Marcel Iureş ce înseamnă să
fii actor: „Actorul face şi gata. Nu ştiu să descriu,
fără să fie aşa, un miracol. E o nebunie, e fior, ipocrizie,
simulare, tot ce vreţi la un loc. Baza e că ajungeţi să credeţi
şi chiar să vă recunoşteţi în personaj.” Apoi,
Iureş a vorbit despre personajul Octav:
„Am îndrăznit - şi a fost de acord Serge - să semăn cu
tatăl lui (celebrul dirijor Sergiu Celibidache,
n.r.). Iarăşi o chestie riscantă, e un pariu pe care l-am
câştigat împreună.” Actorul a continuat: „Încă o încercare
a fost să joc cu aceste creaturi, nu ştiu
cum să le zic, superstarurile, copiii care nici n-au nevoie să
joace, ei sunt, pur şi simplu. Şi au
făcut un lucru extrem de greu amândoi, şi Alessia şi Eric (Eric
Aradits, interpretul personajului Octav copil, n.r.). Am învăţat
încontinuu jucând acest rol, împreună cu această echipă. Am
fost o echipă mică, a trebuit să ne rugăm cerului să ne dea
bruma aceea de zăpadă, apoi magnolia aceea înflorită, dar am fost
cuminţi şi ascultători. (...) Filmările au durat 32 de zile. Din
21 martie, până în 30 aprilie. Nu ştiam ce facem a doua zi. Am
locuit într-o cofetărie; în Câmpulung nu există hoteluri
capabile să suporte o echipă ca a noastră, mică şi hotărâtă.
Au fost puse la bătaie maşini proprii ca să izbândim. Prima dată
am stat în cofetărie două săptămâni, şi a doua oară încă
două. Am stat aproape o lună. Intram seara după filmare într-un
univers dulce, parfumat, mirosea a cacao, a plăcinte, a creme, a
bezele şi ne sculam într-un miros şi mai tare, pentru că peste
noapte erau lăsate cuptoarele să coacă bunătăţile de a doua zi.
Aşa că vă daţi seama, ceva-ceva se simte şi în film.”
Regizorul Serge Ioan
Celebidachi a afirmat că „nu
e nimic biografic aici, sunt nişte influenţe
de la tatăl meu, nişte teorii, dar totuşi e o poveste”. El
a arătat că a fost destul de greu să
găsească o fetiţă potrivită pentru rolul Anei. Alessia Tofan,
interpreta personajului Ana, a povestit cum a găsit anunţul pentru
casting pe internet, împreună cu mama ei, şi a spus că filmările
i-au plăcut foarte mult: „Am iubit locul ăla şi făceam
orice ca să nu plec de acolo, ori de pe platou, ori din pădure, ori
de pe leagăn, de oriunde.” În final, regizorul
a admis că povestea are oarecum corespondent în realitate, el
însuşi luptându-se să recupereze un conac care a aparţinut
familiei sale. Totodată, Celebidachi a spus că are în sertar un
film despre viaţa tatălui său, pe care îl va regiza la timpul
potrivit, atunci când va dispune şi de fondurile necesare.
Niciun comentariu: