Era nevoie de o privire
exterioară, obiectivă, pentru ca noi, maramureşenii, să ne dăm seama ce anume
ar trebui să facem pentru a ne promova ţinutul într-un mod inteligent şi
eficient. Toţi politicienii şi oamenii de la vârful administraţiei locale şi
judeţene au vorbit, după 1990, despre necesitatea de a dezvolta turismul în
Maramureş. Însă nimeni nu a ştiut cum să ajungă de la vorbă la faptă. Serbările
comunistoide, cu ansambluri populare dansând după coregrafii bine stabilite, cu
oameni privind de pe margine în timp ce mestecă un mic sau o sarma şi sorb din
paharul de bere, au cuprins ca o febră toate oraşele şi comunele judeţului.
Însă rolul lor în promovarea turismului a fost zero. Era ca un blestem: voiam
să atragem turişti, dar nu ştiam cum.
Şi atunci a apărut
Peter Hurley. Un irlandez tipic, roşcat şi cu pielea albă, dar deja adaptat la
realităţile României, unde trăia de ani buni şi unde lucrase în publicitate.
Ştia, aşadar, pe ce pedale să apese pentru a face ca un produs să devină
vandabil. Iar Maramureşul e, pentru potenţialii turişti, un astfel de produs.
El are o mulţime de calităţi, dar ce folos, dacă nimeni nu le cunoaşte? Aşadar,
Peter Hurley, investind inclusiv bani personali, a creat un festival atipic
pentru noi, un festival care nu vrea să separe, ci să unească. Să unească, spre
exemplu, culturi (pe cea românească şi pe cea irlandeză), comunităţi, oameni.
Festivalul “Drumul lung
spre Cimitirul Vesel” şi-a fixat ca centru de interes Maramureşul istoric, pe
care Peter Hurley l-a îndrăgit din prima clipă. De începutul festivalului se
leagă drumul, făcut pe jos, al lui Peter Hurley de la Săpânţa la Bucureşti, în
încercarea sa de a demonstra oamenilor, românilor, în primul rând, că au ce
vedea la noi în ţară. A fost o dovadă de iubire necondiţionată a unui străin
pentru frumuseţile României şi pentru oamenii locului, dar şi, desigur, o
strategie de marketing. Din această călătorie s-a născut cartea “Drumul crucilor”,
semnată de Peter Hurley.
Festivalul a evoluat de
la un an la altul. În anul 2016 a fost lansat conceptul Satele Unite ale
Maramureşului, care promova solidaritatea comunităţilor din Maramureşul istoric
în scopul dezvoltării atractivităţii pentru potenţialii turişti. Un austriac
sau un francez nu va veni până în Maramureş doar pentru a vizita o comună, dar
un festival compus din mici evenimente care au loc în mai multe comune într-un
interval de timp bine stabilit poate constitui o adevărată atracţie.
Şi nu e
vorba doar despre partea culturală aici, ci şi despre aspectul economic al
lucrurilor, căci Peter Hurley îi încurajează pe oamenii satelor să îşi
promoveze şi să vândă produsele rezultate din munca lor de zi cu zi: de la
produse alimentare la ţesături, obiecte din lemn sau podoabe. Anul acesta,
festivalul s-a extins, cuprinzând nu doar Ţara Maramureşului, ci şi Ţara
Lăpuşului, o zonă etnografică încă bine conservată. Şi de această dată, ideea
festivalului respinge orice urmă de kitsch, orice reţetă de eveniment care ar
include scenă, sonorizare sau coregrafie, şi încearcă să promoveze muzica,
dansul, obiceiurile cu naturaleţe, aşa cum aveau ele loc în mod obişnuit la
sat, înainte să fie distruse de comunism şi, apoi, de consumerism.
Evident că Peter Hurley
nu ar fi putut să facă singur toate aceste lucruri. Deşi are costumul lui
preferat, din care traista nu lipseşte niciodată, Peter nu este, totuşi, un
supererou. El dispune de o echipă de oameni motivaţi şi muncitori, de oameni cu
idei şi cu multă bunăvoinţă, care îl ajută. În urmă cu doi ani, lui Peter i s-a
alăturat Loredana Ionescu, o tânără care activase şi înainte în mediul ONG, o
femeie ambiţioasă şi care, atunci când îşi propune un lucru, merge până în
pânzele albe pentru a-l realiza.
De curând, Peter şi
Loredana, ajutaţi de echipa Photon Media (pe partea de imagine video), au
lansat un nou concept: Satele Unite ale României. Da, aţi ghicit, festivalul se
extinde din nou în anul 2018, urmând să cuprindă cel puţin 100 de sate din
toată ţara.
Iată motivarea
proiectului, precum şi felul în care el se conturează în acest moment: “Cultura
rurală a României nu primește nici 1% din resursele dedicate promovării
culturale. Aici este paradoxul cel mare. În România, în satele din România,
găsim o matriță vie a identității, nu doar românească ci europeană, în cel mai
profund sens posibil. O putem considera, în ansamblu și fără exagerare, o veritabilă
Arcă a lui Noe a identității europene. Considerăm că cea mai importantă și
urgentă datorie pe care o putem avea față de înaintașii și urmașii noștri - și
cel mai mare dar pe care-l putem oferi tuturor popoarelor lumii - este să
încurajăm această comoară vie să continue să existe. Aceasta prioritate trebuie
să fie prima, nu ultima în importanță, în atenția națională, indiferent dacă
vorbim de politica publică sau de preferințele personale. Despre aceasta e
vorba în proiect.
Peter Hurley. Foto: Facebook |
Pentru Anul Centenar al
României, propunem să extindem conceptul deja testat «SATELE UNITE ALE
MARAMUREȘULUI» (2016, 2017), la nivel național într-un proiect intitulat: «SATELE
UNITE ALE ROMÂNIEI! Arca lui Noe a identității europene!»
Propunem participarea a
minimum 100 de sate din toată țara într-un proiect cu două etape:
- în ziua de
”Adormirea Maicii Domnului”, 15 august 2018 – fiecare sat găzduiește o acțiune
locală, încadrată în câteva norme: fără scenă, sonorizare minimă, mâncare
pregătită într-o bucătărie locală, muzică live, cu focus pe participare
necoregrafiată.
- duminică, 19 august 2018, Reuniunea Satelor la
Săpânța – fiecare sat trimite o delegație la evenimentul final în Săpânța,
Maramureș, pentru o petrecere Centenară, culminând într-o mare horă în jurul
Cimitirului Vesel. Proiectul este gândit ca un incubator, menit să crească din
an în an, în amploare și acoperire geografică.”
Loredana Ionescu. Foto: Facebook |
Nu cred că va fi uşor. Cred că, la fel ca până acum, lui Peter şi
Loredanei li se vor pune multe piedici. Cred că, oricâtă seriozitate şi bună-credinţă
ar fi demonstrat ei până acum, vor exista mulţi cârcotaşi care vor pune la
îndoială onestitatea acestui demers. Cred că, la fel ca până acum, vor exista
destui români care vor sta pe margine, şi, fără să ridice un deget pentru a
ajuta, vor încerca să demoleze, din vorbe, o construcţie ridicată cu multă
sudoare. Dar mai cred, tototdată, că Peter Hurley şi Loredana Ionescu vor
învinge toate aceste obstacole, cu încăpăţânarea pe care ţi-o dă convingerea că
faci un lucru bun. Cred că Satele Unite ale României e un proiect care va
prinde contur şi care va creşte de la an la an.
Găsiţi trailerul de
prezentare a conceptului AICI.
Cele două săptămâni
de festival din 2017 au dat naştere la două filme, fiecare de câte 40 de
minute, reprezentative pentru conceptul de Satele Unite ale României.
Găsiţi filmul
despre Ţara Lăpuşului AICI.
Găsiţi filmul
despre Ţara Maramureşului AICI.
Ar fi frumos sa participati
RăspundețiȘtergereAr fi frumos pentru Corbeni
RăspundețiȘtergere