Satele Unite ale României, un proiect marca Peter Hurley

Era nevoie de o privire exterioară, obiectivă, pentru ca noi, maramureşenii, să ne dăm seama ce anume ar trebui să facem pentru a ne promova ţinutul într-un mod inteligent şi eficient. Toţi politicienii şi oamenii de la vârful administraţiei locale şi judeţene au vorbit, după 1990, despre necesitatea de a dezvolta turismul în Maramureş. Însă nimeni nu a ştiut cum să ajungă de la vorbă la faptă. Serbările comunistoide, cu ansambluri populare dansând după coregrafii bine stabilite, cu oameni privind de pe margine în timp ce mestecă un mic sau o sarma şi sorb din paharul de bere, au cuprins ca o febră toate oraşele şi comunele judeţului. Însă rolul lor în promovarea turismului a fost zero. Era ca un blestem: voiam să atragem turişti, dar nu ştiam cum.

Şi atunci a apărut Peter Hurley. Un irlandez tipic, roşcat şi cu pielea albă, dar deja adaptat la realităţile României, unde trăia de ani buni şi unde lucrase în publicitate. Ştia, aşadar, pe ce pedale să apese pentru a face ca un produs să devină vandabil. Iar Maramureşul e, pentru potenţialii turişti, un astfel de produs. El are o mulţime de calităţi, dar ce folos, dacă nimeni nu le cunoaşte? Aşadar, Peter Hurley, investind inclusiv bani personali, a creat un festival atipic pentru noi, un festival care nu vrea să separe, ci să unească. Să unească, spre exemplu, culturi (pe cea românească şi pe cea irlandeză), comunităţi, oameni.

Festivalul “Drumul lung spre Cimitirul Vesel” şi-a fixat ca centru de interes Maramureşul istoric, pe care Peter Hurley l-a îndrăgit din prima clipă. De începutul festivalului se leagă drumul, făcut pe jos, al lui Peter Hurley de la Săpânţa la Bucureşti, în încercarea sa de a demonstra oamenilor, românilor, în primul rând, că au ce vedea la noi în ţară. A fost o dovadă de iubire necondiţionată a unui străin pentru frumuseţile României şi pentru oamenii locului, dar şi, desigur, o strategie de marketing. Din această călătorie s-a născut cartea “Drumul crucilor”, semnată de Peter Hurley.

Festivalul a evoluat de la un an la altul. În anul 2016 a fost lansat conceptul Satele Unite ale Maramureşului, care promova solidaritatea comunităţilor din Maramureşul istoric în scopul dezvoltării atractivităţii pentru potenţialii turişti. Un austriac sau un francez nu va veni până în Maramureş doar pentru a vizita o comună, dar un festival compus din mici evenimente care au loc în mai multe comune într-un interval de timp bine stabilit poate constitui o adevărată atracţie.

Şi nu e vorba doar despre partea culturală aici, ci şi despre aspectul economic al lucrurilor, căci Peter Hurley îi încurajează pe oamenii satelor să îşi promoveze şi să vândă produsele rezultate din munca lor de zi cu zi: de la produse alimentare la ţesături, obiecte din lemn sau podoabe. Anul acesta, festivalul s-a extins, cuprinzând nu doar Ţara Maramureşului, ci şi Ţara Lăpuşului, o zonă etnografică încă bine conservată. Şi de această dată, ideea festivalului respinge orice urmă de kitsch, orice reţetă de eveniment care ar include scenă, sonorizare sau coregrafie, şi încearcă să promoveze muzica, dansul, obiceiurile cu naturaleţe, aşa cum aveau ele loc în mod obişnuit la sat, înainte să fie distruse de comunism şi, apoi, de consumerism.

Evident că Peter Hurley nu ar fi putut să facă singur toate aceste lucruri. Deşi are costumul lui preferat, din care traista nu lipseşte niciodată, Peter nu este, totuşi, un supererou. El dispune de o echipă de oameni motivaţi şi muncitori, de oameni cu idei şi cu multă bunăvoinţă, care îl ajută. În urmă cu doi ani, lui Peter i s-a alăturat Loredana Ionescu, o tânără care activase şi înainte în mediul ONG, o femeie ambiţioasă şi care, atunci când îşi propune un lucru, merge până în pânzele albe pentru a-l realiza.

De curând, Peter şi Loredana, ajutaţi de echipa Photon Media (pe partea de imagine video), au lansat un nou concept: Satele Unite ale României. Da, aţi ghicit, festivalul se extinde din nou în anul 2018, urmând să cuprindă cel puţin 100 de sate din toată ţara.

Iată motivarea proiectului, precum şi felul în care el se conturează în acest moment: “Cultura rurală a României nu primește nici 1% din resursele dedicate promovării culturale. Aici este paradoxul cel mare. În România, în satele din România, găsim o matriță vie a identității, nu doar românească ci europeană, în cel mai profund sens posibil. O putem considera, în ansamblu și fără exagerare, o veritabilă Arcă a lui Noe a identității europene. Considerăm că cea mai importantă și urgentă datorie pe care o putem avea față de înaintașii și urmașii noștri - și cel mai mare dar pe care-l putem oferi tuturor popoarelor lumii - este să încurajăm această comoară vie să continue să existe. Aceasta prioritate trebuie să fie prima, nu ultima în importanță, în atenția națională, indiferent dacă vorbim de politica publică sau de preferințele personale. Despre aceasta e vorba în proiect.

Peter Hurley. Foto: Facebook

Pentru Anul Centenar al României, propunem să extindem conceptul deja testat «SATELE UNITE ALE MARAMUREȘULUI» (2016, 2017), la nivel național într-un proiect intitulat: «SATELE UNITE ALE ROMÂNIEI! Arca lui Noe a identității europene!»

Propunem participarea a minimum 100 de sate din toată țara într-un proiect cu două etape:

 - în ziua de ”Adormirea Maicii Domnului”, 15 august 2018 – fiecare sat găzduiește o acțiune locală, încadrată în câteva norme: fără scenă, sonorizare minimă, mâncare pregătită într-o bucătărie locală, muzică live, cu focus pe participare necoregrafiată.

- duminică, 19 august 2018, Reuniunea Satelor la Săpânța – fiecare sat trimite o delegație la evenimentul final în Săpânța, Maramureș, pentru o petrecere Centenară, culminând într-o mare horă în jurul Cimitirului Vesel. Proiectul este gândit ca un incubator, menit să crească din an în an, în amploare și acoperire geografică.”

Loredana Ionescu. Foto: Facebook

Nu cred că va fi uşor. Cred că, la fel ca până acum, lui Peter şi Loredanei li se vor pune multe piedici. Cred că, oricâtă seriozitate şi bună-credinţă ar fi demonstrat ei până acum, vor exista mulţi cârcotaşi care vor pune la îndoială onestitatea acestui demers. Cred că, la fel ca până acum, vor exista destui români care vor sta pe margine, şi, fără să ridice un deget pentru a ajuta, vor încerca să demoleze, din vorbe, o construcţie ridicată cu multă sudoare. Dar mai cred, tototdată, că Peter Hurley şi Loredana Ionescu vor învinge toate aceste obstacole, cu încăpăţânarea pe care ţi-o dă convingerea că faci un lucru bun. Cred că Satele Unite ale României e un proiect care va prinde contur şi care va creşte de la an la an.

Găsiţi trailerul de prezentare a conceptului AICI.

Cele două săptămâni de festival din 2017 au dat naştere la două filme, fiecare de câte 40 de minute, reprezentative pentru conceptul de Satele Unite ale României.

Găsiţi filmul despre Ţara Lăpuşului AICI.

Găsiţi filmul despre Ţara Maramureşului AICI.