A
desfăcut
doza de bere cu un sunet răcoritor.
În
birou, aerul era
fierbinte și rochia i se
umezise
sub brațe. Berea
a
dat
pe dinafară, spuma i s-a
scurs
pe picioare, udând poalele largi ale rochiei scurte. Ea a
râs.
El a
făcut
o grimasă și și-a
întors
privirea.
-Uite,
vezi?, l-a
întrebat,
urmărind
cu degetul arătător, pe doză, literele cuvintelor:
„Alcohol Free”.
-Dacă
e fără alcool, de ce o mai bei?
-Pentru
că îmi place, i-a
răspuns
zâmbind obraznic. Lasă-mă să fac prostii. Oamenii au vicii,
oamenii fac lucruri rușinoase. E în firea lucrurilor. Nu suntem
sfinți.
Au
plecat de la birou pe
la miezul nopții.
Fusese o petrecere între colegi, o aniversare cu pizza și glume pe
care le puteau înțelege doar ei, cei care petreceau împreună mai
mult de
zece ore
zilnic. Erau ca o familie.
Foto: Lucian Petru GOJA |
S-a
oferit să o ducă acasă. Nu era prima oară. Știa unde stă. Când
au
ajuns, a oprit și i-a spus „noapte bună”. Gândul
îi zbura
deja la soția lui, la cum avea să îi explice că petrecerea se
lungise atât. La cum avea să își sărute pe obraji copilul deja
adormit. A doua zi urmau să plece în concediu.
-Noapte
bună!, a
spus Andrei, fără nuanțe în glas.
-Sărută-mă!,
i-a cerut Ela.
-Nu
pot.
-Vreau
să mă săruți tu, nu să te sărut eu. Visez de prea mult timp la
asta, a
insistat femeia.
-Somn
ușor!, i-a urat
el, așteptând ca ea să iasă din mașină. Dar ea nu se dădea
bătută. I-a pus palma peste prohab și a apăsat-o ușor. El a vrut
să îi îndepărteze mâna, ea s-a împotrivit, el a ripostat. S-au
bătut așa câteva secunde. S-au oprit apoi
într-un
sărut pasional.
-Nu
înțeleg ce vrei de la mine, i-a spus, îmbrățișând-o. Îmi dai
semnale contradictorii. Nu știu cum să mă port cu tine.
-Hai
sus, i-a spus Ela.
-Nu
pot, trebuie să ajung acasă. Dar spune-mi, de ce?
-O
să-ți explic odată. Suntem prea diferiți, a
spus Ela, mângâindu-i fața.
Ne-am scoate ochii, dacă am fi împreună.
-Așa
crezi?, a
întrebat Andrei. Nu era
convins.
-Da,
uneori te urăsc.
-Noapte
bună, Ela.
-Noapte
bună.
Când
s-a întors din vacanță, ea nici nu l-a privit. S-a ferit de toate
atingerile lui. El încerca să îi vorbească, ea tăcea. Privea
ecranul calculatorului din fața ei și tăcea. În schimb, vorbea
mereu cu ceilalți colegi și râdea. Râdea tare, de parcă ar fi
fost cea mai fericită ființă din lume.
Într-o
noapte i-a trimis un SMS: „Mi-e dor de tine” Se despărțiseră
de doar câteva ore. El nu i-a răspuns. Apoi l-a sunat. Avea
telefonul închis. Ela
a
coborât la non-stop și și-a cumpărat câteva doze
de bere. Bere cu alcool.
Dacă
el ar fi știut, ar fi urât-o din tot sufletul.
Le-a băut pe toate, una
după alta, singură,
așezată
în
fața ventilatorului, la
masa pe care tronau laptopul, doze goale, cărți necitite, o ceașcă
de cafea goală, un vibrator, o jumătate de tabletă de ciocolată
și un smartphone. I-a analizat
pentru a suta oară profilul de Facebook, sperând să descopere ceva
nou, ceva important, ceva neștiut despre
el.
I-a
studiat pozele din concediu, a dezgropat din uitare pozele de la
nuntă, a ascultat piesele distribuite de el. „Oh,
my baby, how beautiful you are/ Oh, my darling, completely torn
apart/ You’re gone with the sin, my baby, and beautiful you are”.
Boxa duduia. Ela
nu
voia să
își mai audă gândurile.
A
doua zi a întârziat la serviciu. Avea fața buhăită și
respirația grea. Și-a
găsit colegii șușotind îngrijorați.
Din
când în când, unii izbucneau în râs.
Ela
s-a așezat la calculator și a început să lucreze. Capul îi
vâjâia.
Când
a intrat
Andrei în birou, mai
târziu decât de obicei, colegii au devenit suspect de tăcuți.
Toți aveau privirile în pământ.
Toți
așteptau ca el să explice de ce, cu o noapte în urmă,
postase pe Facebook un text în care recunoștea că este homosexual
și că viața lui de familie e o minciună.
Niciun comentariu: