Sfâșiere - Fabrica de fericire

sâmbătă, 22 iunie 2019

Sfâșiere



A desfăcut doza de bere cu un sunet răcoritor. În birou, aerul era fierbinte și rochia i se umezise sub brațe. Berea a dat pe dinafară, spuma i s-a scurs pe picioare, udând poalele largi ale rochiei scurte. Ea a s. El a făcut o grimasă și și-a întors privirea.
-Uite, vezi?, l-a întrebat, urmărind cu degetul arătător, pe doză, literele cuvintelor: „Alcohol Free”.
-Dacă e fără alcool, de ce o mai bei?
-Pentru că îmi place, i-a răspuns zâmbind obraznic. Lasă-mă să fac prostii. Oamenii au vicii, oamenii fac lucruri rușinoase. E în firea lucrurilor. Nu suntem sfinți.
Au plecat de la birou pe la miezul nopții. Fusese o petrecere între colegi, o aniversare cu pizza și glume pe care le puteau înțelege doar ei, cei care petreceau împreună mai mult de zece ore zilnic. Erau ca o familie.
Foto: Lucian Petru GOJA
S-a oferit să o ducă acasă. Nu era prima oară. Știa unde stă. Când au ajuns, a oprit și i-a spus „noapte bună”. Gândul îi zbura deja la soția lui, la cum avea să îi explice că petrecerea se lungise atât. La cum avea să își sărute pe obraji copilul deja adormit. A doua zi urmau să plece în concediu.
-Noapte bună!, a spus Andrei, fără nuanțe în glas.
-Sărută-mă!, i-a cerut Ela.
-Nu pot.
-Vreau să mă săruți tu, nu să te sărut eu. Visez de prea mult timp la asta, a insistat femeia.
-Somn ușor!, i-a urat el, așteptând ca ea să iasă din mașină. Dar ea nu se dădea bătută. I-a pus palma peste prohab și a apăsat-o ușor. El a vrut să îi îndepărteze mâna, ea s-a împotrivit, el a ripostat. S-au bătut așa câteva secunde. S-au oprit apoi într-un sărut pasional.
-Nu înțeleg ce vrei de la mine, i-a spus, îmbrățișând-o. Îmi dai semnale contradictorii. Nu știu cum să mă port cu tine.
-Hai sus, i-a spus Ela.
-Nu pot, trebuie să ajung acasă. Dar spune-mi, de ce?
-O să-ți explic odată. Suntem prea diferiți, a spus Ela, mângâindu-i fața. Ne-am scoate ochii, dacă am fi împreună.
-Așa crezi?, a întrebat Andrei. Nu era convins.
-Da, uneori te urăsc.
-Noapte bună, Ela.
-Noapte bună.
Când s-a întors din vacanță, ea nici nu l-a privit. S-a ferit de toate atingerile lui. El încerca să îi vorbească, ea tăcea. Privea ecranul calculatorului din fața ei și tăcea. În schimb, vorbea mereu cu ceilalți colegi și râdea. Râdea tare, de parcă ar fi fost cea mai fericită ființă din lume.
Într-o noapte i-a trimis un SMS: „Mi-e dor de tine” Se despărțiseră de doar câteva ore. El nu i-a răspuns. Apoi l-a sunat. Avea telefonul închis. Ela a coborât la non-stop și și-a cumpărat câteva doze de bere. Bere cu alcool. Dacă el ar fi știut, ar fi urât-o din tot sufletul. Le-a băut pe toate, una după alta, singură, așezată în fața ventilatorului, la masa pe care tronau laptopul, doze goale, cărți necitite, o ceașcă de cafea goală, un vibrator, o jumătate de tabletă de ciocolată și un smartphone. I-a analizat pentru a suta oară profilul de Facebook, sperând să descopere ceva nou, ceva important, ceva neștiut despre el. I-a studiat pozele din concediu, a dezgropat din uitare pozele de la nuntă, a ascultat piesele distribuite de el. „Oh, my baby, how beautiful you are/ Oh, my darling, completely torn apart/ You’re gone with the sin, my baby, and beautiful you are”. Boxa duduia. Ela nu voia să își mai audă gândurile.
A doua zi a întârziat la serviciu. Avea fața buhăită și respirația grea. Și-a găsit colegii șușotind îngrijorați. Din când în când, unii izbucneau în râs. Ela s-a așezat la calculator și a început să lucreze. Capul îi vâjâia.
Când a intrat Andrei în birou, mai târziu decât de obicei, colegii au devenit suspect de tăcuți. Toți aveau privirile în pământ.
Toți așteptau ca el să explice de ce, cu o noapte în urmă, postase pe Facebook un text în care recunoștea că este homosexual și că viața lui de familie e o minciună.




Niciun comentariu:

@diana.topan