FOTO: Lucian Petru GOJA |
E atâta pace şi bucurie în jur
se aud porumbeii
fâlfâindu-şi aripile pe terasa de sub geam
linguriţa
lovindu-se încet de ceaşca de cafea
lumina dimineţii se
scurge printre crengile golaşe
se strecoară tiptil
în casă
ca un copil pe cale
să facă o năzbâtie
pisica se joacă
de-a v-aţi ascunselea pe sub cearceaf
o împachetez în
pânză şi danteluri îi simt povara în braţe
pisica începe să
toarcă râsul meu nu are ecou
îmi spun că am
uitat definitiv de toate lucrurile acelea
pe care acum mă tem
să le numesc
e atâta linişte
şi-mi pare
că aşa trebuie să
fie în fiecare casă
şi totuşi
nu am făcut decât
un gest neînsemnat
nu am făcut decît
ceea ce trebuia să fac:
am scos toate
cablurile din priză
şi am aşteptat.
Niciun comentariu: