 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
tâmplele
pulsatile şi o imensă greaţă în tot corpul
stomacul
strâns înghesuit între coaste
veştile
cad ca nişte bombe una după alta
boală sufocare moarte minciuni criză de medicamente
plămânii ca nişte bureţi arşi
armata
preia spitalele medicii cad răpuşi de virus
ca nişte muşte prinse în hârtia lipicioasă a bunicii
încerc
să rezist îmi închipui
că
mă plimb pe străzile oraşului pustii
saloane
de jocuri magazine second-hand chioşcuri de ziare
cerul
e gri şi foarte aproape de pământ
mai că atinge saxofonul băiatului de la colţul străzii
scrollez
facebook-ul ştirile mă izbesc în faţă
poze
cu mâncare bancuri meme haioase
doar
o poetă cunoscută se filmează în timp ce citeşte cu voce tare
un poem de dor
îmi
amintesc perfect pântecul tău pielea ta moale
aş
da orice să-mi lipesc obrazul de ea să o sărut încet
te
văd luându-mi umerii în palme ca în vremurile bune
îţi
odihneşti capul frumos pe sânul meu
părul
tău fin îmi mângâie sfârcul
suntem ca în filmul acela în care Joaquin Phoenix
se îndrăgosteşte de un sistem de operare cu voce frumoasă
numai că vocea frumoasă eşti tu şi
de fiecare dată când râzi la telefon mă faci să mă îndrăgostesc mai tare
încerc să rezist
chiar
în această secundă undeva în România
un
om este testat pozitiv
boală sufocare moarte minciuni criză de medicamente
plămânii ca nişte bureţi arşi
îmi
şterg gura cu dosul palmei
gustul
cărnii tale rămâne.
Niciun comentariu: