Numărătoare - Fabrica de fericire

marți, 14 aprilie 2020

Numărătoare


FOTO: Lucian Petru GOJA

(Ascultă-mă citind poemul AICI.)


trei sute treizeci şi doi. zi de zi
numărăm pe degete alţi şi alţi morţi
şi degetele nu ne ajung.
trei sute treizeci şi doi. niciunul nu mi-a vorbit vreodată
niciunul nu m-a înjurat nu m-a sărutat
nu mi-a dat să beau o cafea rece într-o zi toridă
niciunul nu m-a privit în ochi ca să-mi citească sufletul

pentru mine morţii nu au chipuri nu au nume
nu au trecut nu au iubiri ratate nu au visuri imposibile
amânate o viaţă în aşteptarea pensiei
pentru mine morţii sunt cifre vârste judeţe
şi tot ce mai încape într-o statistică oficială

sufăr de eczemele înflorite pe mâini de la prea mult dezinfectant
sufăr de acneea îmbobocită în jurul gurii sub masca chirurgicală
sufăr de tăişul singurătăţii trecut cu lovituri scurte prin colţurile sufletului
harşti harşti
sufăr de disperarea care mă cuprinde în fiecare seară
după o nouă zi în care nu ne-am atins
sufăr de liniştea care mănâncă din trupul meu
ca o creatură sinistră a nopţii muşcătură după muşcătură
iar corpul meu mutilat se umple de bale lipicioase

şi suferinţa mă ţine în viaţă căci viaţa este suferinţă
cei trei sute treizeci şi doi sunt imuni la suferinţă
încă mai sper
că numărul acesta sinistru care se îndoapă zi de zi cu alte şi alte nume
cu vârste locuri şi tot ce poate cuprinde o statistică oficială
să-mi rămână pe veci imposibil de tradus
în chipuri vorbe priviri lungi şi amintiri sângerânde





Niciun comentariu:

@diana.topan