 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
ca o păpuşă stricată mă mişc printre amintiri şi regrete
filmul vieţii mi se
derulează prin faţa ochilor pictaţi
am ratat tot ce se
putea rata
şi încă ceva pe
lângă
respir prea mult,
mănânc compulsiv, iubesc excesiv
nimeni nu poate ţine
pasul cu mine
privesc pe geam -
aerul dimineţii parfumul meu preferat
cartierul tăcut ca
un cimitir uitat
în care nimeni nu
mai vine să vorbească cu morţii
pe ecranul albastru
o prietenă de
demult din cealaltă parte a lumii
glumeşte despre
prostia oamenilor loviţi de virus
o simt atât de
aproape de parcă
am fi două păpuşi
vechi împărţind acelaşi raft prăfuit
acum mă uit pe geam
& mă gândesc că poate
zeci de alte perechi
de ochi din cartier se uită pe geam
privim împreună
strada tristă
ne înghiţim în
sec singurătăţile
ne ascundem de soare
ca nişte cârtiţe
blocurile freamătă
ca nişte organisme vii
aş vrea să fie
precum căsuţele de păpuşi
să pot vedea tot ce
se întâmplă în burţile lor
toate gândurile
amintirile & regretele locatarilor
în cufărul plin de
jucării mutilate
de mâinile unui
copil năstruşnic
orice păpuşă
stricată se simte mai bine.
Niciun comentariu: