 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
astăzi am râs amândoi de cineva
şi râsul meu
spunea atât de multe
mi-e aşa de bine
cu tine nu pleca
hai să râdem
împreună de ceilalţi
sunt atât de
mulţi cei de care ne putem amuza
încât ne-ar lua
o viaţă întreagă
niciun obstacol nu
ne stă în cale
gura ta se
potriveşte perfect peste a mea
palma ta – perfect
peste sexul meu
doar ticăitul
ceasului vintage
măsoară distanţa
dintre noi
într-un număr
infinit de disperări
ne-am sărutat de
noapte bună
sărutul electric -
un verb albăstriu pe ecranele noastre
scripta manent, ar
zice înţeleptul
apoi mi-am îngropat
faţa în pernă
nu plâng niciodată
în public
lacrimile din
vitrină sunt obscene
doar în unghere
ascunse îşi arată frumuseţea
precum un trup gol
fotografiat în penumbră
acum pot plânge
fără să las vreo dovadă
în faţa ecranului
îngheţat
din ochii tăi de
diamant
nu curg decât
lacrimi de praf cosmic
pe care doar eu le
pot vedea
asta e superputerea
mea
îmi ţin iubirea în
eprubetă
vidată şi închisă
ermetic
o feresc de aerul
contaminat
şi de distanţele
impuse regulamentar
care pot fi fatale
iubirea noastră-i
ilicită şi aseptică
îmbrăţişările
noastre - de apă şi foc
în urma lor rămân
cenuşa
şi o grămadă de
semnale electrice
imposibil de descifrat.
Niciun comentariu: