Arsura - Fabrica de fericire

duminică, 12 iulie 2020

Arsura



FOTO: Lucian Petru GOJA

Te îndepărtezi încet pe câmpia de sticlă

ochii mei miopi te privesc de parcă

prin simpla lor forţă ar putea să te ţină în loc

în urma ta iarba rămâne arsă

şi în aer plutesc fulgi de cenuşă

voi învăţa să nu te mai iubesc

cu răbdare, chinuit

precum cândva tabla înmulţirii

aşa cum în adolescenţă

am învăţat să nu mă iubesc nici pe mine

sunt o femeie obosită

prea mult am rătăcit pe străzile acestui oraş

căutându-te

până când harta lui

mi s-a desenat pe piele

acum, dacă vreau să te găsesc

trebuie doar să mă privesc în oglindă

să te caut printre cutele şi ridurile pielii vlăguite

ca pe un papirus îngălbenit

te văd cum aluneci încet pe câmpia de sticlă

cum cobori de pe coapsa mea pe gresia rece

în urma ta, pielea rămâne arsă

şi fulgi de cenuşă mi se lasă pe ochi.



Niciun comentariu:

@diana.topan