Tango

FOTO: Lucian Petru GOJA

Nu mi-a plăcut niciodată clişeul

că femeia trebuie să fie misterioasă

o ecuaţie de nerezolvat în faţa bărbatului.

Dintre noi doi, văluri ai purtat mereu tu.

Iubirea noastră tango de Piazzola

eu un pas în faţă, tu unul în spate

o amânare repetată & senzuală

pe termen nedefinit

în timp ce

ţinem unul de celălalt

cu degete încleştate.

Când îţi voi spune adio ea te va consola

îţi vei afunda fruntea în pletele ei negre

jurându-i că n-ai iubit niciodată pe alta.

Ea e mereu ţărmul la care te întorci

după o călătorie epuizantă.

În schimb, eu sunt o pată

de culoare. Sunt uşor de îndepărtat.*

Îmi netezesc cu grijă mândria

ca pe o haină boţită.

Pielea pe care refuzi s-o mângâi

mă arde mocnit

beau până nu mai ştiu de mine

nu vreau să mă transform în scrum.

Prin aburii alcoolului

prin apa sărată a pleoapelor

te văd cum ridici mâna

cum tai nodul care ne leagă

cum mă minţi cum te minţi

în numele binelui al eticii al prieteniei

eu îţi spun: mama ei de viaţă

astea sunt nişte porcării

paravane vopsite în culori atrăgătoare

pentru a ascunde

o baltă de sânge.

(*Anne Sexton, „Pentru iubitul meu, care se întoarce la soţia lui”)