Când ne-am cunoscut în cafenea - Fabrica de fericire

duminică, 9 august 2020

Când ne-am cunoscut în cafenea

 

FOTO: Lucian Petru GOJA

Stau tolănită ca o pisică leneşă

sorb din cafeaua neagră şi rece 

ochii fixaţi pe peretele alb

aerul arde

la fel cum ardea şi în ziua aceea

când te-am întâlnit în cafenea

nu ştiam nimic despre tine dar

erai mai dezinvolt decât orice chelner

care îmi servise vreodată apa cu portocale

zâmbetul pe care îl aveai atunci în ochi

avea ceva intim ca şi cum

ne-am fi cunoscut de ani sau poate

credeai atunci că ai descoperit ceva preţios

acum nimeni nu mă mai priveşte aşa

de parcă aş avea sufletul expus în vitrină

pe un macrameu moştenit de generaţii

îngălbenit şi mirosind a naftalină

privirea în gol şi carapacea de plastic

sentimentul pe care îl am

când dau peste o sămânţă fără miez

când cad în gol de pe un acoperiş fierbinte

când vreau să îmi amorţesc creierul

ca să nu mai simtă durerea.

E o vară toridă

la fel cum era şi în ziua aceea

tu arăţi şi acum la fel

ai aceeaşi privire greu de fixat în cuvinte

doar că nu pentru mine.


Niciun comentariu:

@diana.topan