FOTO: Lucian Petru GOJA |
Aş vrea să fii
mic cât o păpuşă de plastic
dimineaţa să te sărut pe frunte
să te îmbrac cu hanoracul gri
care îţi vine atât de bine
să îţi torn cafea cu lapte
din ibricul minuscul în ceaşca minusculă
apoi să te trimit să salvezi lumea.
Păpuşile înghesuite în cutia de carton
s-ar simţi dintr-o dată mult mai liniştite
chiar şi eu aş şti că acum pot să scap
de fricile care îmi ţin captiv sufletul
ca un păienjeniş de fire de oţel.
Seara te-aş culca în palma mea
ţi-ai odihni capul pe buricul unui deget
ca pe o pernă de flori
te-aş întreba dacă ai avut o zi grea
tu mi-ai trimite un zâmbet minuscul
cu buzele tale minuscule
zâmbetul ar intra în mine printr-un por al pielii
şi s-ar opri drept în inimă
o explozie
şi eu m-aş micşora
cât o păpuşă din plastic
acum te pot îmbrăţişa.
Niciun comentariu: