dragostea e trăgaciul fricii

 

FOTO: Lucian Petru GOJA     

băieţelul acela cu cârlionţi pe care l-am bătut cu sete

într-o după-amiază, pe drumul de la şcoală

când el a vrut să mă spele cu zăpadă

nu mi-a mai vorbit de atunci. are viaţa lui secretă

într-un alt colţ de ţară.

băiatul acela cu trup firav şi chip blurat

care m-a urmărit pe stradă cu paşi de pisică

până la facultatea de litere

era atunci student. poate că acum

are o fiică adolescentă, viitoare studentă

la litere, care visează ca un băiat

cu trup firav să o întrebe, neaşteptat, pe stradă

vrei să fii iubita mea?

băiatul acela cu picioare lungi împletite printre

ale mele la un chef cufundat în fum şi alcool

băiatul acela pe care l-am strâns în braţe

într-o noapte geroasă şi sclipitoare

plină de promisiuni

nu-mi mai vorbeşte de câteva zeci de ani. e fericit fără mine

într-o altă ţară.

dragostea e trăgaciul fricii.

aş putea ţine socoteala iubirilor mele ratate

numărând spaimele care mi-au săpat câte un rid în inimă

ca cercurile în trunchiul unui copac.

dacă e adevărat că învăţăm ceva din experienţă

aş vrea să îmbătrânesc peste noapte

doar ca să-mi răspund la întrebarea

oricum inutilă: câte greşeli încap

într-o viaţă de om?