în fiecare zi
bolul cu apă al pisicii
se transformă în cimitir
în fiecare zi
cadavre de molii plutesc
în marea minusculă
pachete din saci negri
legate cu funii
se ridică pe valuri
am răscolit camera
îmbrăcată într-un costum de scafandru
purtând o lumină pe frunte
concluzia anchetei
e că zburătoarele sunt produsul
imaginaţiei pisicii
le inventează
din prea multă singurătate
le creşte şi le distrează
cu gura ei largă în care se cască
un număr infinit de guri
cu un număr infinit de limbi viclene
aspre şi dulci
care le promit
un sejur romantic la mare
pisica mea e un colecţionar
de aripi pudrate
ea îşi freacă obrajii mângâietori
de cărţile de poezie
adulmecându-le aroma de sânge
uneori o privesc cu oroare
ca pe un om pe care-l ştii demult
dar care încă nu te-a lămurit
dacă îţi este cel mai bun prieten
sau cel mai mare duşman
uneori o privesc circumspect
mă întreb dacă noi oamenii
suntem fluturi sau molii.
Niciun comentariu: