FOTO: Lucian Petru GOJA
aș fi putut fi o evreică frumoasă ca un star de cinema
un rom cu ochii acaparatori ca două găuri negre
un bărbat îndrăgostit de fostul lui coleg de bancă
aș fi putut fi un șoarece alb
din laboratorul de experimente al unui bărbat pe nume Adolf
el scufundă șoarecele într-un borcan cu apă
măsoară timpul cât botul trage cu sete aer în piept
cincisprezece minute de disperare
cincisprezece minute de zbatere nebună
apoi abandonul
brusc ca o îmbrățișare pe care nu ai anticipat-o.
în camera cu dușuri gazul fâsâie
foșnetul unor aripi uriașe negre
câteva minute de disperare și haos
câteva minute de priviri din care nu înțelegi nimic
apoi gândul rece ca o groapă comună.
cercetătorul ia șoarecele îl șterge cu un prosop moale
îi sărută botul îi pune muzică
poate o simfonie de Wagner
câteva minute de extaz
ca primăvara când vezi verdele primelor fire de iarbă
apoi lasă șoarecele să cadă din nou în borcanul cu apă
el luptă
cu energia pe care i-o dă visul unei mâini uriașe
venite să îl salveze
șaizeci de ore de înot-rezistență
șaizeci de ore pe linia fină dintre moarte și speranță.
apoi abandonul.
la ușa laboratorului
un munte de pantofi și haine vechi.
ar fi putut fi ale mele.
Niciun comentariu: