 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
s-au dus vara, toamna, apoi iarna
primăvara trecută e o mlaștină a memoriei
îmi amintesc doar corcodușul înflorit
din fața ferestrei închisorii
aproape că îmi atingea obrajii
ascultam oamenii trăindu-și viețile în alte închisori
iar cerul se lăsa uneori atât de jos încât
credeam că voia să ne afundăm mâinile în el
ca într-o cadă plină cu spumă
în orașul închisorilor
o mierlă se așeza pe o cracă
și mii de mâini se întindeau printre gratii
să o atingă
în bălțile de pe trotuare
realitatea se vedea răsturnată
celulele păreau câmpuri înverzite
din care zăbrelele se ridicau la cer ca un fum
iar oamenii ca mieii
zburdau printre păpădii de aur
acum e primăvară iar
o mierlă intră în celula mea șovăind
ca și cum s-ar scufunda
în propria ei baltă.
Niciun comentariu: