frumoase sunt pânzele de păianjen

 

FOTO: Lucian Petru GOJA   

frumoase sunt pânzele de păianjen

prinse în colţurile prăfoase ale minţii

frumoase sunt obiceiurile rele

de care în fiecare seară îţi juri că te vei despărţi

pentru ca dimineaţa să o iei de la capăt

frumoase sunt blocurile de un galben murdar

udate de ploaia de primăvară

şi oamenii ca furnicile mişunând

în burţile lor găunoase

aici îmi trăiesc viaţa mai previzibil

decât programul unei maşini de spălat

şterg praful, aspir, beau vin spumant

din colţul ei, păpuşa mă priveşte dar nu mă judecă

uneori mă opresc din dansul meu împiedicat

scot capul pe fereastra laptopului

ea vorbeşte de parcă ar face sex cu fiecare moleculă din aer

se unduie se alintă îşi plimbă limba pe buze

ca o căţea în călduri

în mine se trezeşte bărbatul îngropat la naştere

el mângâie pe creştet ura

(cea mai feminină creaţie a mea)

şi ura muşcă mâna până la sânge

dau cu mopul studiez etiologia urii

ea creşte ca mugurii în lumenul viscerelor

înfloreşte mai ales în aprilie

atunci când mâţele imită plânsetele copiilor

iar sufletele se umflă în torace

precum cozonacii de Paşti

dacă planeta ar fi populată exclusiv de femei

ne-am muşca beregata una alteia

cu firescul cu care am juca o partidă de maroco

ne-am smulge inimile tumefiate de dragoste

cu unghiile proaspăt pictate

apoi ne-am aranja cu grijă machiajul

am pleca cu capul sus şi mersul sigur

ca nişte soldaţi însângeraţi

care tocmai şi-au îndeplinit misiunea.