 |
| FOTO: Lucian Petru GOJA |
zi după zi
corpul meu se acoperă
cu o pudră argintie
zi după zi
devin tot mai tăcută
o creatură a nopții care
se ascunde prin colțuri umbroase
e o strategie de supraviețuire
moliile și-au făcut culcuș în casa mea
au luat-o în stăpânire
au încercat să alunge
orice altă vietate din noul lor regat
mi-am aruncat pisica pe geam
apoi m-am așezat în fața oglinzii
așteptând să-mi crească aripi
din trupul meu moale, de vierme.
Am așteptat infinit.
În fața mea au înflorit narcise
au înviat corcoduși.
Când m-am trezit, corpul
îmi era acoperit de molii
ca de o rochie haute couture
am pocnit din degete
și moliile și-au luat zborul
purtându-mă cu ele
în lumea umbrelor calde și foșnitoare.
În urma noastră,
casa se prăbușea bucată cu bucată
de deasupra ruinelor privirea
pisicii argintii
un semn de întrebare
în tăcerea asurzitoare a lumii.
Niciun comentariu: