Sonetul lenei

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

E seară. Liniștea te cuprinde ca într-un sac de iută

Din membre-a dispărut veșnicul dor de ducă.

Te-ntinzi pe canapea, în corp ai o lentoare

Și gândurile-apun, apusu-i o splendoare.

Pui viața pe stand-by. I-așa o desfătare

Tavanul să-l fixezi, să guşti din depravare!

Dusă e zarva zilei. În craniu ecoul

Se-aude ca atunci când găina-și sparge oul.

Albușul se revarsă peste pielea ta arsă

Mângîie cleiul scurs din coaja albă spartă

O amorțeală tandră cuprinde mușchii flasci

Te lași în voia ei, nu mai ai ce să faci

Să lași totul deoparte e uneori o artă

Închizi ochii, oftezi, te lași să cazi în transă.