aici în camera de bitum

 

FOTO: Lucian Petru GOJA    

cântecul păsărilor înainte de spargerea dimineţii

e cântecul hematiilor prin vase

râsul de plăcere al yahturilor pe mare

o lavă cu flori proaspete curge prin artere

aici în întunericul în care

ochiul albastru şi limpede al ecranului sclipeşte în încăpere

nicio bucurie nu rămâne neîmpărtăşită

niciun succes nu scapă de sunetul strident al trompetei

numai tristeţea e personală

o boală ruşinoasă ţinută secretă

bandajată cu compresele discreţiei

mascată de zâmbete strâmbe

de gesturi căutate de nepăsare

aici în camera de bitum

oglinzile au fost exilate

într-un colţ o colecţie de cleşti şi pense

cu care îţi extragi dintre circumvoluţiunile vinete

bobocii ofiliţi ai nemulţumirii

aici în încăperea fără uşi şi fără ferestre

în care ecranul e un tobogan cu apă

ce duce în piscina călduţă a societăţii

aici unde întunericul îţi intră în ochi

ca un tampon cu iod aplicat de un medic sever

totul e aseptic

strălucitor ca un salon de spital

fiecare schimbare de dispoziţie e notată cu scrupulozitate

în fişa secretă a pacientului

fiecare tristeţe tratată de urgenţă cu un pumn de pastile

verzi şi roz şi albastre

curcubeu invocat în maţe

după o ploaie de toamnă.

aici fericirea e cocktailul din mâna

unei femei perfecte

care visează la mai multe operaţii estetice

aici frustrarea e un gândac de bucătărie

rătăcit pe platoul de filmare al reclamelor

pe care îl striveşti cu talpa pantofului

cu sentimentul cu care ai privi un om eviscerat

după o încercare de sinucidere.