merg prin viață prea repede cu pași tălâmbi de furnică
seninătatea popas rășchirat printre culmile munților
în rest vârtejul mașinii de spălat în care intru cu totul
jegul gândurilor siropul de pe sentimente soluția de scos pete
apoi vântul zvântându-le într-o dimineață răcoroasă
printre oasele șubrede
caruselul minții nu știe ce animal vei fi când te vei trezi a doua zi
și ce culoare va avea lentila prin care vei privi lumea
dintotdeauna aceeași
viermele verde sapă tuneluri sub clavicula ta
roade mereu amintirile greșite
se îngrașă din nesiguranțele tale
se fericește din ura crescândă
împotriva devenirii tale
cresc mormoloci în balta lehamitei
orăcăitul broaștelor în fiecare seară
când pleoapele se închid peste eșecurile zilei
prelatele ascund mirosul gunoiului de grajd
putreziciunea ce colcăie între coaste
naște la răstimpuri câte o buruiană
imaginea răsăritului bună de imortalizat
ce simte cel ce face fotografia
rămâne doar în camera obscură a craniului.
Niciun comentariu: