îmi îngrijesc sufletul aşa cum vecinii mei
îşi îngrijesc maşinile în fiecare seară
strânşi în spatele blocului şi flecărind
el creşte în carne ca o unghie dureroasă
adună puroiul lumii şi zvâcneşte.
în faţa mea zeci de cutii de medicamente
le citesc prospectele caut pastila minune
care drenează coşul pieptului de zgură
vitamine pentru stima de sine
endorfine pentru tristeţe
minerale pentru neîncredere
el îmi spune: nu te îngrijora
societatea de consum are tot ce îţi trebuie
şi încă ceva în plus
universul e un supermarket
întinzi mâna şi eşti un om fericit
sacoşele se umplu cu frumuseţe şi împlinire
cu sex-appeal şi vibe bun
vei fi la fel de mulţumită
ca bunica uitându-se la telenovele
tolănită în fotoliul ei de pe vremuri.
bunica a murit fericită
cu gândul la dragostea dintre Juan şi Conchita
şi ronţăind napolitane cu nuci
sufletul ei cu anvelope schimbate
plin de vitamine ca o salată primăvara
s-a înălţat deasupra supermarketului
de unde ne priveşte în fiecare zi.
uneori, în nopţile fără lună, apare
sub forma unei reclame luminoase
blând şi puternic
ca zâmbetul unui actor
pe generic.
Niciun comentariu: