Ţigări şi slănină

-Mi-aţi adus de toate?, întreabă bărbatul între două vârste.

-De toate, răspunde femeia cu basma, de abia deschizându-şi gura.

-Şi ţigări?, zice el, ridicând o sprânceană.

-Şi, dă femeia din cap.

-Şi ceva haleală?

-Zacuscă, vinete şi o dărabă mai mare de slănină, să poţi să dai şi la ceilalţi, se laudă femeia, deschizând plasa de rafie şi arătându-i borcanele şi pungile dinăuntru.

-Bine. Lasă-le aici. Da' tu câtă slănină ai băgat în tine, tu, că te-ai făcut atâta?, întreabă omul, ridicându-şi ochii spre fată.

-E borţoasă. A lăsat-o cu burta la gură, nenorocitul, spune femeia cu basma, după câteva secunde de tăcere.

Foto: Diana Topan

-Cine-i futangiul?, se interesează bărbatul cu voce aspră, răguşită.

-Milică a lui Nemeş, se iţeşte de undeva o voce subţire, de adolescentă. E om bun.

-Să te ducă la doctor, să fii iară cum ai fost, strigă bărbatul.

-Nu se poate, că e în cinci luni. Dacă spunea mai repede, da' ea a tăcut ca proasta, şi io am crezut că e de la seminţe, că toată ziua ciugulea, ca o găină. Dacă ştiam, o duceam io la doctor, la oraş, n-o lăsam să ajungă în halul ăsta. Femeia vorbeşte gesticulând mult şi aranjându-şi când şi când basmaua verde pe cap.

-Mânca-i-ar ciorile pula de nenorocit! Şi-a bătut joc de fata noastră, izbucneşte tatăl, ridicându-se brusc de pe scaun.

-Tati, nu te enerva, că nu-ţi face bine. Milică a zis că facem nuntă. Aşa cum trebuie, la starea civilă şi la biserică. Ne iubim, zice fata, trecându-şi degetele prin părul lung, brunet.

-Când?, tună omul.

-Păi a zis că mai întâi să nasc, să încap în rochie. Şi pe urmă facem nunta, spune fata, cu voce pirpirie.

-Faceţi pe naiba. A fugit în lume, cu tot cu cele treij de milioane. Banii noştri de zile negre, spune mama, aranjându-şi fusta.

-Eşti proastă şi tu? Păi de ce i-ai dat banii? Pentru ce m-am spetit io noapte de noapte?, întreabă bărbatul, apucându-şi nevasta de umărul stâng şi scuturând-o.

-A plecat la muncă, să facă bani pentru noi. Să ne putem aşeza la casa noastră. Vrem să ne mutăm la oraş. Vocea fetei a căpătat consistenţă.

-Aha. Vedea-l-aş mâine cu mine în celulă! Aş şti io ce să-i fac. Bărbatul priveşte în gol, peste capetele celor două femei.

-Tati! Ne iubim, iartă-ne. O să vezi ce frumos o să fie, cum o să te joci cu nepoţelul pe genunchi! O să venim să vă vizităm des. Fata zâmbeşte pentru prima dată.

-Ba să nu mi-l aduci în casă pe futalău. Cum scap de aici, rezolv io problema asta. E mai mare ruşinea. Nimeni nu-şi bate joc de familia noastră. Îi tai boaşele, zice tatăl, şi face un semn cu degetul arătător, ca şi cum boaşele tânărului s-ar afla la îndemână.

-Spune-i ce mi-ai zis şi mie, i se adresează mama fiicei care a început să se smiorcăie.

-Ce?, întreabă ea, printre sughiţuri.

-Spune-i că vrei să mergi la el, la oraş. Şi să-i mai duci bani. Mama îşi dezleagă nodul de la basma şi apoi îl leagă la loc.

-Ce să faci, proasto? Să-i dai bani? Banii noştri?, întreabă iritat bărbatul, în timp ce fata plânge din ce în ce mai tare. Tu ştii cât de greu se fac banii? Nu ştii, că n-ai făcut un leu în viaţa ta. Ai primit totul de-a gata. Bluziţe, mărgele, lac de unghii, să fii şi tu în rând cu lumea. În pula mea, tu n-ai stat noapte de noapte la pândă, tu n-ai cărat cu spatele sacii grei de ţigări, tu n-ai alergat prin pădure cu câinii pe urmele tale, sperând că n-o să-ţi plesnească inima beteagă. Nu ştii nimic din toate astea. Tu nu ştii cum e să stai zi şi noapte între patru pereţi, cu nişte oameni care nu ţi-s dragi, fără femeia ta în pat, fără o mângâiere. Să stai pur şi simplu, ca pula. Fără să faci nimic, doar să aştepţi să treacă minut după minut, ceas după ceas, an după an.

-Cinci minute, spune gardianul din colţul încăperii, cu voce clară, egală.

Bărbatul face o pauză, îşi freacă faţa în palme cu nervi, apoi continuă.

-Cum ai văzut o pulă, cum ţi-ai ridicat poalele-n cap. Nu te-am învăţat noi, nu ţi-a spus maică-ta să fii cuminte şi să te ţii departe de şmecheri? Că ăştia atâta aşteaptă. O fată frumoasă şi proastă, pe care s-o fraierească. Să-i facă un prunc şi să-i ia banii. Şi apoi du-te-nvârtindu-te!

Tatăl oftează din toţi rărunchii. Se întinde şi o mângâie uşor pe fată pe genunchi.

-Şi acum ce facem?, o întreabă.

-A zis Milică să aştept să mă sune, spune ea, printre suspinele tot mai rare.

-Şi când o să te sune?, insistă bărbatul.

Tânăra ridică din umeri. Maică-sa îşi şterge o lacrimă din colţul ochilor. Gardianul se apropie de bărbat. El se ridică de pe scaun.

-Bine, atunci. Aşteptăm. Oricum nu avem altceva mai bun de făcut, spune tatăl.