În fiecare toamnă, de
cinci ani încoace, are loc la Cluj Festivalul Internaţional de
Carte „Transilvania”, care are invitaţi din România şi
străinătate, dar care atrage şi simpli iubitori ai cărţii din
tot Ardealul. Anul acesta am participat la ultimele două zile ale
festivalului, cu gândul de a „prinde” în primul rând întâlnirea
cu filosoful şi scriitorul Mihai Şora, şi pe lângă asta, ce o
mai fi să fie. Şi au fost destule.
Transport gratuit pentru
cititori
Primul lucru care m-a
impresionat a fost faptul că sâmbătă şi duminică (7 şi 8
octombrie), adică în ultimele două zile de festival (care începuse
pe 3 octombrie), transportul în comun în municipiul Cluj-Napoca a
fost gratuit pentru cei care citeau o carte. Decizia a
aparţinut Primăriei şi Consiliului Local, care au ales, astfel, să
sprijine FICT şi să stimuleze apetitul pentru lectură al
clujenilor. Ce e drept, în autobuzul pe care l-am luat din Mărăşti
pentru a ajunge în centru am fost singura care citea şi mă
aşteptam să vină vreun controlor mai berbec să mă ia la
întrebări, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Mi-ar plăcea să
trăiesc clipa când o astfel de iniţiativă va fi luată şi în
Baia Mare.😊
Băimăreni la târgul de
carte
FICT 2017 s-a desfăşurat
în cea mai mare parte în Piaţa Unirii, unde au fost instalate trei
corturi mari. Unul, denumit Lounge FICT, mobilat cu tabureţi şi
canapele comode, a fost locul de întâlnire a publicului cu
invitaţii, aici au fost organizate lansările de carte, de film,
concertul de final, recitalurile de poezie şi discuţiile. Aici
primeai, dacă doreai, o cafea gratuită, servită de voluntarii
festivalului. Celelalte două corturi erau destinate târgului de
carte, unde editurile îşi prezentau oferta. M-am bucurat să găsesc
băimăreni, printre care reprezentanţi ai Editurii Ethnologica, ai
Muzeului Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, ai
Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie, ai Editurii Proema ş.a.
FICT 2017 a început,
conform tradiţiei, cu Marşul Lecturii, eveniment desfăşurat în
centrul municipiului, la care participă cititori care poartă în
mâini câte o carte, iar la final citesc un fragment. Un alt
eveniment din debutul FICT şi care merită semnalat este darul de
carte pe care organizatorii îl fac clujenilor, anul acesta 3.000 de
cărţi fiind oferite gratuit.
FICT este organizat de
Asociaţia Culturală Eikon, cu sprijinul Primriei şi Consiliului
Local Cluj-Napoca, în cadrul unui proiect cultural finanţat de
Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale. Mai mulţi sponsori
contribuie, de asemenea, la buna desfăşurare a evenimentului.
Directorul FICT este editorul şi poetul Vasile George Dâncu, dar el
nu s-ar descurca dacă nu ar avea în preajmă o echipă de
profesionişti şi una de tineri voluntari.
Premii şi pufuleţi
Pentru că nu am mers la
Cluj decât sâmbătă, am ratat multe întâlniri frumoase cu
scriitori buni. De exemplu, întâlnirea cu Adonis, cel mai important
poet contemporan din lumea arabă. Primul eveniment la care am
participat a fost decernarea premiilor festivalului, al
cărei leitmotiv au fost pufuleţii.
Vasile George Dâncu a spus, în deschidere, că piaţa de carte din
România este estimată la circa 60 de milioane de euro, la fel ca
piaţa de pufuleţi. 😟 „Sperăm ca, prin acest festival, să
creştem piaţa de carte din România”, a completat el. La gala de
premiere a fost prezent şi primarul Emil Boc, om politic şi de
administraţie despre activitatea controversată a căruia nu am de
gând să comentez, însă trebuie să precizez că discursul său a
fost scurt şi s-a referit strict la cărţi şi la literatură. Au
lipsit, aşadar, afirmaţiile menite să scoată în evidenţă
propriile merite şi calităţi, aşa cum noi, alegătorii, suntem
obişnuiţi să ascultăm.
 | |
| Premianţii FICT 2017 |
Iată premiile:
• Premiul „Trofeul
voluntarului”, pentru participarea la toate ediţiile festivalului
- Sorin Dan Săndulescu;
•Premiul „Biblioteci
deschise”, pentru activităţi în slujba cărţii – Teodor
Ardelean (directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia
Mare);
•Premiul „Cultura –
mod de viaţă”, pentru proiectele de management cultural –
Daniel Săuca (directorul Centrului Judeţean pentru Cultură Sălaj,
directorul revistei Caiete Silvane);
• Premiul „Alexandru
Căprariu (fondatorul Editurii Dacia) - Oameni în slujba cărţii”
– Ioan Vlas (91 de ani) – pentru activitatea sa de librar al
Clujului;
 | ||
| Diploma acordată lui Teodor Ardelean şi trofeul festivalului |
• Premiul „Arta în
slujba cărţii”, pentru picturile sale inspirate de lumea cărţilor
– Dan Crecan (Alba Iulia);
 | |
| Lucrare de Dan Crecan |
• Premiul „Scena
literaturii”, pentru „Jurnalul” său apărut la Editura
Humanitas – Oana Pellea;
(„Este, cred, primul
premiu din viaţa mea absolut nemeritat. Au fost doar nişte gânduri
şi trăiri ale mele, care au luat forma unei cărţi.”)
• Premiul „Cartea
jurnalistului”, pentru volumele despre saşii din Transilvania –
Ruxandra Hurezean;
• Premiul „Romanul
românesc în mileniul III” – Radu Ţuculescu, pentru „Măcelăria
Kennedy”;
(Radu Ţuculescu a
povestit că el călătoreşte mult în străinătate
şi că oameni nu prea vede în autocar,
dar sunt multe pachete cu brânză de burduf, varză murată şi saci
cu pufuleţi.
El şi-a exprimat speranţa că în sacoşe,
ascunse, se află şi pachete cu cărţi. 😏)
• Premiul „Lectura
fără frontiere”, pentru cărţile sale de istorie şi critică
literară – Irina Petraş;
• Premiul „Cetăţean
de onoare al culturii române”, pentru cercetările sale privind
istoria românilor din Ungaria – Maria Bereny (Ungaria);
• Premiul „Cultura
română fără frontiere” – Grigore Arbore (istoric de artă şi
poet din Veneţia, Italia);
• Premiul „Un veac de
dăruire”, pentru întreaga sa operă – Mihai Şora;
 | |
| Filosoful Mihai Şora |
(„Sunt copleşit. Am
fost luat prin surprindere. Nu ştiu dacă
îl merit, dar îl primesc.” 😊 )
•Premiul „Literatura
fără frontiere”, pentru traducere – Petr Borkovec (Republica
Cehă);
• Premiul „Literatura
fără frontiere”, pentru romanele sale thriller, apărute la
Editura Crime Scene Press – Sandrone Dazieri (Italia);
• Premiul „Viaţa ca
un poem”, pentru întreaga operă poetică – Alice Notley (SUA);
•Premiul de Excelenţă
pentru susţinerea constantă a festivalului – Dinu Flămând
(directorul de onoare al FICT);
 |
| Poetul Dinu Flămând, directorul de onoare al festivalului |
•Marele Premiu al FICT
2017 – poetul Adonis, pentru opera sa de rang mondial.
Radu
Ţuculescu, ochiul din mijlocul unei lumi
fabuloase
Prozatorul Radu Ţuculescu
şi-a lansat la FICT 2017 cel mai recent roman, „Măcelăria
Kennedy” (Editura Polirom), despre care a vorbit criticul literar
Victor Cubleşan. Actriţa Elena Ivanca, de la Teatrul Naţional
Cluj-Napoca, a citit fragmente din carte, iar saxofonistul Gheorghe
Pardău a susţinut două scurte momente muzicale. Radu Ţuculescu a
mărturisit că aceasta este singura carte în care îşi iubeşte
toate personajele, care, de altfel, nu sunt neapărat inventate, ci
se bazează pe notiţe pe care autorul şi le-a făcut de-a lungul
vremii, când lucra la radio. Nici măcar măcelăria Kennedy nu e
inventată, ci a găsit-o în anii '90 undeva
în Transilvania. Lumea e fabuloasă, dar îţi trebuie ochi de
prozator să vezi asta 😉.
 |
| Prozatorul Radu Ţuculescu |
Victor
Cubleşan l-a caracterizat pe Radu Ţuculescu drept „un optzecist
mai atipic decât sunt optzeciştii atipici”. Romanul povesteşte
despre viitoarea deschidere a acestei măcelării într-un orăşel
de provincie, despre un eveniment cultural şi o eclipsă care
urmează să aibă loc. Cartea aduce în prim-plan „imaginea
orăşelului de provincie românesc, dar fiecare personaj este ciudat
şi hilar şi fiecare întâmplare este inedită şi stranie”,
constituind „o lume extrem de vie”. „Este, poate, cel mai bun
roman al anului de până acum, pur şi simplu din punctul de vedere
al plăcerii lecturii”, a mai spus Cubleşan.
Oana Pellea:
„Poţi fi un actor slăbuţ şi să iei Oscarul
cu un montaj bun.”
Oana Pellea,
invitată de onoare a FICT, a apărut în faţa
publicului - extrem de numeros – alături de prietena ei
Anca Măniuţiu, critic de teatru, cadru didactic
la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii
„Babeş-Bolyai”, care a fost moderatoarea întâlnirii.
Pretextul acesteia a fost „Jurnalul 2003 – 2009” al Oanei
Pellea, apărut la Editura Humanitas (ediţia a II-a, 2016). Actriţa
a răspuns întrebărilor moderatoarei şi apoi ale publicului.
„Întâmplător, gândurile mele au intrat în paginile unei cărţi.
Pur şi simplu, am început să scriu, doar că scriu de mai mult
timp, scriu de când sunt mică. Tata spunea că ar trebui să mă
fac scriitoare. L-am trimis (Jurnalul, n.r.) la insistenţele Ioanei
Pârvulescu (cea care semnează şi prefaţa, n.r.) şi nu l-am
recitit până în urmă cu un an.”
 | |
| Oana Pellea şi Anca Măniuţiu |
Anca
Măniuţiu a atras atenţia asupra câtorva leitmotive ale cărţii,
printre care verticalitatea, dar şi curăţenia credinţei –
„foarte puţini dintre noi mai suntem candizi
azi în raport cu credinţa”. „Cel mai mare compliment pe care mi
l-a făcut cineva a venit din partea unui domn care mi-a scris că
mama dumnealui era pe moarte. Şi ea i-a
spus: „Du-te în bibliotecă şi ia cartea Oanei Pellea şi citeşte
la pagina 118.” E atât de impresionant! Pentru asta a meritat să
apară cărticica asta”, a spus acriţa. Cineva din public a
întrebat-o dacă e mai greu să faci teatru sau film: „Probabil că
teatru, pentru că e viu. În cazul filmului, depinzi de o foarfecă.
Poţi fi un actor slăbuţ şi să iei Oscarul cu un montaj bun.”
Mihai
Şora, înţeleptul candid
Mihai
Şora a venit la Cluj împreună cu soţia sa, Luiza Şora, pentru a
lansa filmul realizat de aceasta şi care îl are ca personaj
principal, „În căutarea muntelui vrăjit”. Vasile George
Dâncu l-a prezentat pe Mihai Şora drept „ultimul
mohican al generaţiei interbelice, mai în vârstă decât Unirea”,
iar prozatorul Vasile Gogea, care a citit un text despre Şora, l-a
numit „decanul filosofilor din întreaga lume în acest moment”.
Luiza Şora a arătat că opera soţului
său nu se află în circulaţie în acest moment, astfel că fiinţa
acestuia nu poate fi cunoscută în rotunditatea ei, acesta fiind
unul dintre motivele pentru care ea îl filmează de mai bine de 10
ani, cam tot timpul, cu o “săpunieră”.
Mihai Şora este mereu întrebat despre prietenii lui – Cioran,
Eliade, Ionesco, Brâncuşi – dar foarte rar despre sine, motiv
pentru care Luiza Şora a simţit nevoia să realizeze aceste filme,
care nu sunt nici documentare în sensul strict al cuvântului, nici
ficţiuni. „Ludicul este latura cea mai pregnantă în spaţiul
privat al lui Mihai Şora. Jocul există şi în cărţile lui. Dacă
îl citeşti în cheie ludică, poţi să vezi în cărţile lui o
filosofie a bucuriei şi a speranţei. Tot filmul este un pivot în
jurul acestei bucurii a regăsirii copilăriei”, a precizat Luiza
Şora. În film, Mihai Şora se joacă cu Ana Maria, o fetiţă
isteaţă şi dezgheţată, nepoata unor prieteni, se lasă
pieptănat, se lasă certat şi provocat, iar cadrele acestea pline
de un umor candid se împletesc în cele în care filosoful iese la
suprafaţă, vorbind despre exactitate, despre copilărie, despre
paradisul acesteia şi despre credinţă. Poetul Ion Mureşan,
prieten cu filosoful, a spus, după vizionare: „E un film absolut
copleşitor. Eu îl cunosc pe Mihai Şora din cărţi şi din rarele
noastre întâlniri, dar aici e o viziune completă, o developare a
copilăriei. El spune: copilăria şi paradisul sunt reale. Asta
numai un poet putea s-o spună. Viziunile noastre sunt la fel de
reale ca orice lucru din jurul nostru.”
 | |
| Poetul Ion Mureşan şi Mihai Şora |
 | |
| Mihai Şora, primind premiul "Un veac de dăruire" |
A
urmat o lungă sesiune de întrebări din partea publicului şi
răspunsuri. Întrebat cum a făcut să ajungă la 100 de ani, Mihai
Şora a spus că nu cunoaşte răspunsul, dar că toţi bunicii lui
au trăit în jur de 100 de ani, mai puţin bunicul matern. El a
mărturisit că are o capacitate de a citi foarte repede, dar că nu
crede că lectura i-a prelungit viaţa. „Iubirea
în formele ei cele mai diverse trebuie să ne acompanieze viaţa de
la început până la sfârşit. Există în fiecare viaţă atâta
lumină câtă capacitate de a iubi există”, a mai spus filosoful.
El a fost întrebat dacă
adevărul este cel mai important lucru din lume. „Sigur că sunt
foarte multe lucruri importante. E greu de stabilit o ierarhie. Dar
faptul că adevărul aparţine lucrurilor celor mai importante din
lume e o certitudine. Un lucru la fel de important e iubirea, de
exemplu. Tot ce e lumină, tot ce are semnul pozitivităţii este
important.” Apoi, Mihai Şora a fost întrebat ce îi place şi ce
nu îi place la România: „Îmi place ideea de România. Îmi plac
românii corecţi şi oneşti şi nu îmi plac cei necinstiţi. Îmi
plac toţi românii deştepi şi modeşti şi nu-mi plac cei care se
fălesc şi se bat cu pumnii în piept.” În final, Mihai Şora
le-a mulţumit celor prezenţi, în majoritatea lor tineri, şi a
declarat că simte că face parte şi el din generaţia tânără.😊
„Transilvania
din cuvinte”, o carte dedicată Centenarului Marii Uniri
Ultima
zi a FICT 2017 a coincis cu prima zi a FestLit – Festivalul
Naţional de Literatură, ajuns la ediţia a 4-a şi organizat de
Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (preşedintă, Irina
Petraş). În acest context, Irina Petraş şi-a lansat antologia
„Transilvania din cuvinte”, Editura Şcoala Ardeleană,
Cluj-Napoca, 2017, care cuprinde texte ale unor scriitori din toată
ţara despre Transilvania. „Am vrut neapărat să scot cartea anul
ăsta, ca lumea, văzând cât e de frumoasă, să vrea să mai
scrie, iar la anul să scot o ediţie de lux aniversară”, a spus
Irina Petraş despre cartea dedicată Centenarului Marii Uniri.
Răspunzând întrebărilor lui Vasile
George Dâncu, Irina Petraş a spus că nici nu se făleşte, nici nu
se ruşinează de faptul de a fi româncă, însă scrisul în limba
română este un act de patriotism, inclusiv pentru motivul că, deşi
probabil româna nu va fi niciodată o limbă de circulaţie
internaţională, în ea se pot spune multe lucruri profunde. Asta nu
înseamnă, desigur, că nu ar fi bine să învăţăm limbi străine.
 | |
| Irina Petraş şi Vasile George Dâncu |
Niciun comentariu: